Just...bla bla bla

Black Friday Romania inca de pe acum!!

2013-06-26T05:25:00.001-07:00

Nu e nici pe departe o surpriza faptul ca imi place sa urmaresc reducerile de orice fel, am facut un fel de pasiune pentru acest lucru. Trebuie sa recunosc, insa, ca nu e vorba neaparat de banii pe care ii economisesc, pentru ca acest lucru nu prea se intampla. Devin atat de entuziasmata de faptul ca mi-am cumparat ceva la pret mult mai mic ca sa mai fac alte cateva cumparaturi pe langa… Cumparaturi de care nu am neaparata nevoie, dar sunt absolut convinsa ca ma intelegeti absolut perfect.

Ei bine, eu dupa experienta anului trecut cu Black Friday, mi am dat seama ca nu este cazul sa mai astept si trebuie sa fiu foarte bine informata cu mult timp inaintea evenimentului de anul acesta. Pentru ca, evident, am o oarecare lista care asteapta sa fie aruncata la gunoi dupa ce toate lucrurile de pe ea au fost bifate. Si pentru ca acest lucru sa se intample, am gasit un site care promite sa ofere tot ceea ce trebuie sa stim despre Black Friday Romania. Iar dupa ce am rasfoit cateva dintre articole, mi-a starnit de-a dreptul interesul.

Cred ca este mai mult decat folositor faptul ca au pus la dispozitie un newsletter pentru a putea fi la curent cu absolut toate evenimentele importante referitoare la Black Friday. De asemenea, totul este analizat din multe unghiuri si regasim multe articole chiar si despre reducerile false de Black Friday, despre ofertele cele mai bune si multe alte lucruri pe care trebuie sa le stim daca vrem sa facem o alegere buna. Imi mai place faptul ca pot sa gasesc toate informatiile in acelasi loc si nu este cazul sa rasfoiesc tot internetul pentru a le afla.

Poate ca si pe voi va intereseaza, am gasit articole foarte interesante despre alegerea unui laptop potrivit. Este primul si cel mai important pe care sper sa il cumpar de pe lista de reduceri BlackFriday . Pana atunci, trebuie sa ma mai documentez putin… In ora in care or sa fie cele mai mari magazine online disponibile [hai poate doua ore daca avem noroc] sunt sigura ca nu o sa pot lua o decizie.

Cu drag,

Andra T.

Acest articol este sponsorizat.

Blog Book Tour: "McDonaldizarea Societăţii"- George Ritzer

2013-05-16T11:07:00.000-07:00

               " McDonaldizarea societăţii" este o carte care spune mai multe decât ar părea la prima vedere. De asemenea, îţi lasă mult mai multe lucruri de spus decât ai putea crede, decât te-ai aştepta de la o "lucrare de critică socială". Sau poate doar eu am avut această impresie... O să mă lămuresc, probabil, când o să citesc şi părerea celorlalţi participanţi la Book Tour despre acest subiect.
               Am citit-o în doar două zile, dar din primele douăzeci de pagini mi-am dat seama că este o carte complexă, cuprinzătoare, dar şi surprinzătoare. M-a făcut de multe ori să spun Wow, eu de ce nu am ştiut asta până acum??, iar răspunsul mi l-am dat singură... Cred cu tărie că nu avem experienţa analizei şi a obiectivităţii, că nu găsim necesară privirea în ansamblu a întregii societăţi. Poate dacă am arunca o privire obiectivă lucrurilor care construiesc acum societatea în care trăim ne-am da seama cât de tare se aseamană.
               Cartea nu se referă doar la fenomenul fastfood-ului, ci şi la producţie, mână de lucru, cultură sau chiar învăţământ. Toate merg după anumite principii pe care s-a construit şi vestitul restaurant McDonald's. Lucrurile devin din ce în ce mai automatizate, oamenii sunt încurajaţi să facă o muncă mecanică şi nu în puţine situaţii, aceasta deja este realizată de câtre roboţi. Deşi titlul carţii ne îndrumă spre lanţul de magazine american, acesta nu este piatră de temelie a carţii. Ideea la care eu am ajuns după ce am citit această carte a fost că noi trăim într-o societate care este condusă de aceleaşi principii pe care le valorifică magazinele fastfood. Acestea sunt: eficienţa, previzibilitatea, calculabilitatea şi controlul. Mai simplu, oamenii nu mai sunt dispuşi să se supună surprizelor, aleg de cele mai multe ori lucrurile care le sunt cunoscute deja. Nu puţini sunt cei care manâncă la MC doar pentru că acolo cartofii şi hamburger-ul au acelaşi gust de fiecare dată..
               Am fost surprinsă când am auzit că prima variantă a acestei cărti a văzut lumina tiparului în 1995. Sau poate nu atât de surprinsă de faptul în sine cât am fost de ideea că nu am realizat vechimea acestor probleme, dar şi continua ei răspândire. Pe de alta parte, George Ritzer readuce în atenţia noastră teoria raţionalităţii a lui Max Weber, însă adaptează ceea ce acesta numea birocraţie la momentele din societatea actuală.
             Am găsit incredibil de surprinzătoare referirile la Holocaust, regăsirea acestor idei şi principii ale globalizării chiar şi în testele grilă la care sunt supuşi elevii şi studenţii din învaţământul actual... Nu mică ţi-e uimirea când îţi dai seama pe câte dintre ele le-ai văzut, dar nu le-ai conştientizat. Şi stai uneori şi te întrebi dacă noi suntem ăia prea orbi sau ei prea manipulatori şi deştepţi. Mi-e clar, însă, că instinctul de turmă, secolul vitezei, nevoia de a simţi că "economiseşti" timp şi bani chiar dacă nu o faci sunt câteva dintre motivele care ne-au condus spre ceea ce suntem astăzi.
              Dacă va înceta vreodată acest proces sau dacă avem vreo şansă să ne îndepărtăm de "cuşca de fier a raţionalităţii" pe care o dezbate George Ritzer, rămâne de văzut. Însă, aşa cum autorul consideră, "McDonaldizarea nu se apropie de sfârşit, nici măcar nu îşi încetineşte ritmul, însă procesele care produc de-McDonaldizarea vor avea loc simultan cu extinderea McDonaldizării"..În ceea ce mă priveşte, mă simt ca şi cum mi s-a luat un val gros de pe ochi, dar acest lucru a condus doar spre tot mai multe întrebari...

           Blog Book Tour continuă pe blogul Adrianei.

Reduceri, reduceri si iar reduceri

2013-04-25T03:45:00.000-07:00

Sa ridice mana cine ar vrea sa fie la curent cu toate reducerile importante!! Eu cu siguranta da pentru ca de multe ori mi s-a intamplat sa aud de la prieteni/prietene ca au achizitionat cutare produs la un pret de nerefuzat, iar eu sa ma trezesc prea tarziu. Tocmai pentru ca acest lucru sa nu se mai intample [asa des cel putin] vin astazi cu o recomandare pentru voi. Una foarte avantajoasa as putea adauga. Este vorba despre un nou site de reduceri CumparaRedus.ro.

Ce imi place la el?? Faptul ca aflu reducerile din toate domeniile de interes pentru mine. Adica, nu e vorba numai de fashion, de incaltaminte sau de laptopuri. E vorba despre tot ceea ce ne-ar putea interesa... Iar pe mine, personal, odata cu venirea sarbatorilor pascale ma intereseaza MACAR [:))] o tinuta noua, dar si ceva mai consistent precum un laptop pentru ca acesta este pe duca si imi arata asta in fiecare zi... Si pentru cei interesati, exista reduceri atat pentru curte si casa, cat si la electrocasnice, accesorii sau pentru cei mici. A, am precizat si ca sunt toate in acelasi loc, nu?:)
Si cum eu ma pregatesc deja de vara, iar gradele din termometre imi dau si ele dreptate, am pus ochii pe niste rochite perfecte pentru perioada ce urmeaza. Toate articolele de imbracaminte aflate la promotie le gasiti AICI.


Click aici pentru detalii

Evident, desi rochitele mi-au furat ochii, ar fi cazul sa analizez mai bine reducerile oferite la laptopuri pentru ca daca mai plange mult si eu ma fac ca nu il aud, stiu sigura ca o sa raman intr-o zi fara. Daca si pe voi va intereseaza produsele din aceasta categorie, puteti sa le gasiti aici cu toate detaliile. Ah, si asta nu e tot...cel ami mult mi-a placut la acest site faptul ca realizeaza articole de fiecare data cand o promotie de proportii se arata la orizont. De la ei am aflat, de exemplu, in aceasta dimineata despre faptul ca EvoMag sarbatoreste Black Easter cu reduceri de pana la 70%. E perfect sa fim la curent cu noutatile, nu??:D

Cu drag,
Andra T.

Acesta este un articol sponsorizat***

Surprize-n palme si pe unghii!

2013-03-17T13:33:00.000-07:00

      Era momentul sa prezint lumii noua mascota a camerei. Mi-e imposibil sa-l numesc animal de companie...la cat e de mic abia ce-i simti prezenta, sa fim seriosi:D A fost botezat cu un nume prea lung si prea complicat, dar acum ca l-ati vazut si ati devenit prieteni deja, puteti sa ii spuneti simplu: OREO.
       E galagios si incredibil de energic...lucru pe care ni l-am si dorit de la el. Pacat ca e doar noaptea!!! Ziua seamana cu mine in diminetile cand nici soarele nu s-a aratat pe cer, dupa doar cateva ore de somn. Poate ii schimb si lui apa intr-o zi cu o minunata picatura de cafea, sa ne putem bucura de el si ziua:)

           Gata, acum ca l-ati vazut si sunt sigura ca l-ati si placut, e timpul sa trecem la unghii. Ati observat ca si ele au trecut la animal print, nu? Evident, unul destul de finut si deloc extravagant, cred eu... Nu am fost eu cea care l-a realizat, daca v-ati asteptat vreo secunda la asta. Indemanarea mea s-a pierdut undeva pe drum, dar e bine cand am pe cineva care sa ma rasfete.

Oricat ar parea de complicat, lucrurile nu stau chiar asa. Daca va intereseaza cum au fost facute [tehnica; produse folosite etc] intrati aici si o sa gasiti toate detaliile posibile. Belive me, e manichiura realizabila in maxim 15 minute:)

Cu drag,
Andra T.

Sesiune de make-up

2013-03-14T09:33:00.001-07:00

Nu e prima oara cand scriu aici ca imi place sa machiez persoanele din jurul meu si ca daca o sa am vreodata sansa, o sa incerc chiar mai mult prin niste cursuri. Nu ma consider nici talentata si nici extraordinar de iscusita la asta, dar imi place... Si in cazul asta daca as invata cat mai multe sunt sigura ca m-as descurca. Momentan, insa, cursurile imi par incredibil de scumpe. Deci continui sa ma joc cu fetele prietenelor mele [haha]. Ia sa vedem ce a iesit dintr-un machiaj de seara pentru a mea colega:

Nu a fost nimic prea complicat:

Pentru ochi am folosit:

nuante de portocaliu, auriu si negru pentru extremitati toate din trusa 120 de culori.
Tus negru de la Ladys. Desi nu ma asteptam, acesta este foarte intens si rezistent. Il recomand.
Rimel Max Factor 2000 calories

Pentru fata:

Evident, fondul de ten pe care il ador si inca de mult timp: Revlon Colorstay.
Baked Blush Benecos
Pudra iluminatoare Oriflame.

La buze nu am mai ajuns, ca intarzia fata la distractie si nu ne-am dorit acest lucru cumva. Concluziile: mie mi-a placut ce a iesit, si i-a placut si ei cu siguranta ca doar s-a intors cu el pe fata si dimineata, n-a fugit direct la baie sa se stearga. In aceeasi seara am mai machiat doua colege de-ale ei , insa din lipsa de timp pozele nu au iesit tocmai elocvente, nu se vede machiajul prea bine asa ca am decis sa nu le postez. Deci..voua va place sau nu?:)

Cu drag,
Andra T.

Ce recomand...

2013-03-04T12:30:00.002-08:00

                                                                                          [ Da play si citeste]

           Pentru cei care tresar la vorbe mult prea bine slefuite si combinatii de silabe menite sa iti atinga sufletul, mintea si ochii, am astazi o recomandare. O recomandare cu stil, o recomandare cladita pe vorbe si sunete, ridicata pe vocale si consoane care chiar poatet sa-ti planteze-n ochi cateva lacrimi care danseaza... Si danseaza pana in momentul in care iti gasesc slabiciunea si evadeaza pe obraji.
           O sa stiti ca v-a placut la fel de mult ca mie daca ati ascultat tare toate fragmentele inregistrate din cartea lui Tudor, daca v-ati trezit fara sa va dati seama cu fiori prin tot corpul, daca pielea voastra si-a schimbat forma, putin culoarea, dar mai ales modul in care se simte peste corp... O sa va mai dati seama cum m-am simtit daca tot aceste fragmente or sa va ofere o stare neasteptata de liniste si relaxare, daca indiferent de vorbele mult prea triste pentru o stare neinteleasa de fericire, aceasta o sa va cuprinda oricum... Pentru ca asa ma simt eu acum, dupa repetate ascultari in casti a fragmentelor care mi-au inlocuit melodiile banale din fiecare seara. Si, in cazul asta, schimbarea a adus cu ea ganduri bune, multumirea ca mai exista oameni care scriu, vorbesc, recita, dar mai ales, gandesc... ASA.
             Fragmentul meu preferat e 3... Desi alegerea a fost una incredibil de grea.

Cu drag,
Andra T.

Sesiune de make-up

2013-03-03T10:39:00.001-08:00

           Am revenit cu activitati interesante din saptamana ce tocmai a trecut. Intr-una din seri, m-am dus cu o gasca de prietene sa ne bucuram de evenimentul pe care cei de la New Look din Afi l-au pus la cale. Adica 30% reducere pentru studenti la articolele din magazin, bere de la Redd`s, reviste Glamour, make-up de la o scoala foarte cunoscuta si muzica buna.
            Presupun ca v-ati dat seama din poza de inceput ca vreau sa va povestesc cate ceva despre machiajul cu care m-am ales in seara respectiva si despre cele cateva minute bune de vorba la care am stat. Dar inainte de toate...vi s-a intamplat vreodata sa va dati seama ca va doriti din suflet sa faceti ceva doar dupa ce altcineva a punctat asta si v-a deschis ochii?!? Ei bine, eu dupa o perioada lunga de timp in care imi machiam toate prietenele si colegele, a trebuit sa vina o persoana care a ajuns sa ma cunoasca asa cum imi doream sa o faca, sa imi spuna ca as fi potrivita pentru niste cursuri de make-up. Si...s-a facut lumina in momentul acela, iar eu am continuat de atunci sa ma intreb...Dar oare cum nu mi-a trecut prin cap pana acum?!?
                Revenind, am stat in acea seara de vorba cu cea care detine scoala de machiaj Cotimanis Show si mi-am dat seama ca da, poate as vrea sa fac scoala. Cand am vazut si rezultatul ce a iesit din mainile dansei...mi-am dat seama ca sigur as vrea sa fac scoala. Candva.

Ei bine, machiajul mi-a placut enorm de mult, a fost clasic, dar special. Sclipiciul pe care l-a folosit e unul cum eu una n-am mai vazut. Sa ma credeti pe cuvant, pozele nu arata chiar realitatea. Toate produsele folosite sunt marca Show-Make-up by Fabio De Stefano, iar mie mi s-a rupt sufletul cand a trebuit sa ma demachiez. Aici puteti sa gasiti site-ul acestei scoli de machiaj. Daca sunteti interesante, cursurile incep acum, in martie.

Cu drag,
Andra T.

Nails of the day

2013-02-27T04:27:00.000-08:00

Am revenit cu o manichiura extrem de simpla, in trei mici pasi, care este chiar recomandat sa o incercati acasa:) Eu am purtat-o, pentru munca...altcineva trebuie sa primeasca laurii. Adriana e cea care s-a ocupat de ale mele unghii. Suferisera schimbari mari de lungime in ziua respectiva si meritau deci sa fie rasfatate rasfatate. A iesit ceva, simplu, cute, iar eu m-am declarat multumita.

Ce spuneti, ati purta o asemenea manichiura ori ba?

Cu drag,

Andra T.

Avertizare cu miros de tristete si gust de lacrimi II

2013-02-26T12:04:00.000-08:00

Ma pierd uneori prin labirintul ideilor mele... Labirint, evident, pavat cu ganduri, sentimente si implicatii afective de fiecare data mai multe decat e necesar. Insa, de fiecare data gasesc drumul de intoarcere si fara sa las frimituri in urma, desi trebuie sa recunosc..situatia ideala ar fi sa gasesc semnul de final. Tocmai din acest motiv, postarile mele uneori isi pierd noima sau cursul firesc, insa fara aceasta implicare, nici nu le recunosc ca fiind ale mele.
Astazi mi-am dorit sa scriu. Sa o fac in sine, dar diferit de modul in care o faceam fix acum un an in aceeasi perioada. Simteam nevoia sa precizez inca o data faptul ca timpul transforma lucrurile asa cum nu ne-am imaginat poate vreodata. Intr-un an mi-a transformat lacrimile care imi dadeau dureri in piept si care ma secau de puteri, intr-un zambet. Sa nu uitam, insa, ca e un zambet construit pe o mare de regrete. O mare deloc linistita, din contra, poate cea mai involburata mare existenta... Ca doar regretele nu tin companie si nici de cald, aduc doar valuri si furtuni.
Cand pierzi pe cineva drag, timpul se joaca uneori cu tine si cu starea ta de spirit de ajungi sa crezi ca in tine zac doua persoane diferite. Pentru ca zambetul nu-i mereu zambet la aduceri aminte. Pentru ca el are un tovaras bun, o extrema mizerabila....revolta. Dupa ce zambesti ce farsa ti s-a facut acum prea mult timp...vine momentul in care te intrebi de ce trebuie sa vorbesti doar la trecut. Si te revolti. Si te revolti si mai tare cand vezi ca o femeie isi petrece fiecare zi cu o mana pe al ei barbat si cu cealalta pe al ei fiu. Pe crucile lor, adica. Si te simti ca si cum te-ar sfasia cineva, iar inima ti-e inlocuita de compasiune. Compasiune care nu iti este nici macar dorita, dar pe care nu poti prea usor sa o inlocuiesti cu nimic altceva. Poate doar niste vodka ar putea sa o ameteasca de tot, dar nimic nu-i garanteaza disparitia.
Insa, fara indoiala, la scurt timp te reintorci la zambetul de care vorbeam si la aducerile aminte. Si ai vrea sa trancani ore in sir despre cum a fost si ce ati facut si cand s-a intamplat, dar dupa ceva timp, persoanele dispuse sa te asculte devin inexistente... si iar te apuca regretul si revolta. E ca un circuit pe care cred ca toata viata il urmam. La el se mai adauga cate un vis care iti neaga uneori realitatea... Dar cateva secunde palesc printre orele zilelor ce or sa urmeze.
Pe de alta parte, nu cred ca timpul ne face mai intelepti, ci dovezile pe care ni le ofera oamenii din jurul nostru. La mine e mare pacat ca a trebuit sa invat de la el cum este sa te consolezi cu moartea cuiva drag, ce inseamna sa traiesti cu regretul ca nu ai spus sau facut suficiente. Si mult prea multe altele.
astazi, deci, s-a facut un an de cand am inceput sa invat... Preferam sfaturile date de el, nu exemplele. Dar ce ne dorim noi devine imposibil cand viata isi face de cap cu noi.

Cu drag,
Andra T.

Welcome to paradise

2013-02-20T15:48:00.000-08:00

Nu va imaginati ca am ajuns in paradis cu adevarat. Inca am speranta ca o sa ajung si acolo candva si ca o sa fie mai frumos decat tot ce am vazut vreodata. Astazi, in schimb, vreau sa va dau detalii despre al nostru paradis de la Brasov: Paradisul Acvatic. Toooti cei din jurul meu stiu ca imi doream de prea mult timp sa ajung acolo, sa stau macar o zi sa ma distrez/relaxez total. Auzisem din stanga si din dreapta cam cum ar fi, insa nimic concret. Informatiile pe care le gasesti pe Google sunt apa de ploaie, iar site-ul lor nu este deloc bine pus la punct. Drept dovada, nici macar acum nu au actualizat programul, au ramas tot la cel din perioada Craciunului.
Tocmai din acest motiv vin cu informatii pentru toti cei care planuiesc sa mearga, dar si toti cei care nu au planuit...pana acum:) Pentru ca au o multime de motive sa o faca, indiferent de cat de departe veniti sau cat de ocupati sunteti.
Fiind iarna, tot ceea ce complexul contine in afara nu am putut sa vad, nu mi-am dat seama prea bine. Insa pot spune cu exactitate tot ceea ce se poate face inauntru pentru ca le-am incercat pe absolut toate in cele 6 ore petrecute acolo.

Un bazin cu apa calduta care nu depaseste 1,5 m si cu tot felul de mici cascade. E locul perfect de relazare pentru toata lumea.
Un mic bazin pentru copilasi care are aprox 30 cm cred. E apa incredibil de calda, si copilasii numai acolo stateau, asa cum era si de asteptat.
Doua jacuzzi incorporate perfect in peisaj. Daca mergeti intr-o zi mai aglomerata trebuie sa le panditi ca sa puteti intra, toata lumea le "vaneaza". A, si din cate am observat eu sunt pe timp. O perioada merge unul dupa care porneste celalalt.
Bazinul interior-exterior mi-a placut incredibil de tare. Apa era foarte fierbinte asa cum era de asteptat, insa e fabulos sentimentul cand stai afara in apa unde gradele-s cu minus. Un sfat, sa nu faceti asta cumva daca aveti parul ud de la bazinele anterioare. Daca nu, sunteti in siguranta, nu va este frig nicio secunda.
Doua tobogane interioare, destul de mari zic eu. Unul este inchis, altul deschis, dar amandoua merita incercate. Iar si iar si iar.
Un bazin olimpic cu trei trambuline: 1,5 m, 3 m, 5, 2 m. Eu as fi stat acolo o viata. Apa este putin mai rece, cum e de asteptat, insa incredibil de placuta.
O sauna finlandeza ( pe care nu am incercat-o, gradele pareau prea multe pentru mine).
O bio-sauna pe care am si testat-o. E pacat sa nu faceti si voi asta.
O baie turceasca cu aburi. A fost fabuloasa, mi-a placut cel mai mult din tot complexul. Chiar daca in prima faza am simtit ca nu o sa pot sa respir deloc acolo si ca nu o sa rezist, am iesit (dupa nu stiu cat timp) extraordinar de incantata. Nu cumva sa ratati!
O grota. Asa se numea, era de fapt un loc unde puteai sa stai pe spate intr-o apa foarte mica, un loc unde era o muzica incredibil de linistitoare, iar pe tavan erau proiectate imagini cu peisaje fabuloase.
Dusuri rustice.
Zapada pentru dupa sauna.

         Tariful pentru o zi intreaga este de 55 de lei, dar isi merita fiecare banut. Toate lucrurile mentionate mai sus sunt incluse si mi se pare mai bine asa decat sa platesti sauna sau altceva separat. Au si un restaurant la etaj unde, surprinzator se mananca extraordinar de bine. Pizza delicioasa si salata cu pui buna, testat si placut deci:)
          O sa urmeze si o postare cu un loc de cazare special..si ciudat din Brasov, dar pe care noi l-am indragit:)

Ps: Inimioarele din poza se datoreaza lui Valentin, evident. Minunata zi la paradis a fost de 14 februarie.

Cu drag,
       Andra T.

Alte promisiuni..

2013-02-19T16:37:00.001-08:00

                     [Da play si citeste]

              Din motive nu chiar intemeiate, am incetat cu buna stiinta sa mai postez o perioada... Pregatesc, insa, o revenire cu o multime de schimbari. Schimbari care s-au produs, si tot continua sa o faca, si in ceea ce ma priveste. Dar absolut toate numai spre bine. Revin cu postarile, atat cat timpul o sa imi permita, pentru ca mi-am dat seama de ceva: ce iti face placere nu poti sterge cu buretele, ci doar evita. Iar eu cu evitatul am rupt relatiile si pace.
   Am pregatite pentru zilele viitoare cateva randuri care sa va incante ochii, sufletele si serile, care sa va aprinda noi pasiuni si care sa se transforme in noi tentatii. O sa continui cu review-uri la produse, cu recenzii la carti, cu impresii despre filme, dar si despre locuri si tot felul de servicii incercate. Sa nu va ganditi nicio secunda ca o sa renunt la vestitele bla bla bla-uri care mi-au lipsit atat de mult... Lipsa lor este de vina ca am inceput sa vorbesc cu propria-mi persoana, si nu faptul ca n-am in jurul meu persoane care sa ma inteleaga la fel de bine:)).
            Daaaaar asta nu este tot! Spuneam ceva de schimbari..Cea mai importanta este ca mi-am gasit o pasiune. Complet nebanuita, daca ma intrebati pe mine. Ma rog, si deloc prea sofisticata, ramane la stadiul de foaarte draguta. Or sa urmeze niste poze cu ce a iesit din aceste doua maini care se pare ca nu numai ca adora sa insire litere pe-o pagina, ci si sa mestereasca. Am, insa, lacat la gura pana la momentul potrivit:D

Cu drag,
       Andra T.

Heidi made my day

2012-10-08T15:12:00.000-07:00

Cred ca titlul nu este tocmai explicit, pentru ca Heidi de obicei imi face zilele de un miliard de ori mai frumoase. Insa de aceasta data a fost un eveniment mai special. Nu am savurat bunatatile lor de la mine din camera in timp ce pierdeam timpul pe internet, ci chiar din mijlocul evenimentelor. Adica...de acolo unde se petrece toata magia. Si a fost...magic, sa spunem. Mai exact, Heidi Choco World implinea un anisor si, cineva foarte inspirat, s-a gandit sa fie sarbatorit asa cum trebuie. Iar eu am vrut sa fiu acolo, cu doua partenere din dotare aproape la fel de dulci ca deliciile care ne-au intampinat acolo.

Acest eveniment a avut loc sambata, insa viata autentica de student imi ocupa destul de mult timp, iar postul a intarziat sa apara. Dar sa fiti siguri ca nu s-a pierdut nici macar un strop din bucuria cu care am profitat de orele petrecute acolo. Si spun ca nu s-a pierdut deloc deloc si pentru ca seara asta papilele mele au mai simtit putin din aroma cu care am plecat de acolo. Doar era imposibil sa plec cu mana goala, nu-i asa? Am cumparat la plecare ciresele invelite in ciocolata...si acum pot spune: grea, dar foarte buna alegerea!
A fost un eveniment pe care eu l-am considerat extrem de bine organizat. Daca ceva n-a mers asa cum si-au propus este clar ca nu au lasat acest lucru sa se vada. Transportul a fost asigurat de ei avand in vedere ca micul paradis nu este tocmai in buricul targului. Atmosfera a fost intretinuta de Cabral si trebuie sa recunosc ca s-a descurcat exact asa cum ma asteptam sa o faca. Adica perfect. Apropo de el...va trebuie si dovada, ca doar nu credeti asa tot ce spun, nu?

Cum au decurs lucrurile? A fost simplu, dar extrem de dragut. Muzica, trageri la sorti, degustari de ciocolata [noile lor bomboane cu cireasa deasupra au fost absolut dumnezeiesti], daaaaaar punctul culminant a fost cu totul altul. Fiecare a putut sa isi faca propria lor ciocolata exact in locul in care licorile sunt amestecate, cuvintele magice sunt rostite, ritualul este indeplinit cu sfintenie... In locul de unde iese cea mai buna ciocolata. Stiu, nici eu nu imi imaginam vreodata ca o sa fiu imbracata in halat punand serios osul la munca pentru o bucatica din al meu viciu, dar Heidi a facut posibil acest lucru. Am si dovada pentru carcotasi:

Pe de alta parte, ciocolata mea este una speciala, facuta din drag. Sau cel putin...se voia a fi speciala. Am intentionat sa fac cea mai dulce [evident] inimioara posibila, pentru ca nu am de gand sa mananc ciocolata singura, ci sa o daruiesc... Nu, nu-s nebuna, o daruiesc doar cu conditia sa fie impartita frateste.. A fost oricum, cel mai frumos si inspirat moment al zilei si m-am bucurat de el cat am putut de mult. Sunt sigura ca nu o sa mai fac acest lucru curand. Poftiti de salivati in continuare la minunatia de ciocolata :

Concluzia?! Evident o zi incredibil de dulce in locul unde oamenii "mananca ciocolata dimineata la pranz si seara si uneori mai comanda desert cate o friptura".

Cu drag,
Andra T.

Aduceri-aminte..

2012-10-05T13:42:00.000-07:00

Despre ce anume? Pai simplu...astazi vorbim despre cosmetice si, mai ales, despre momentele in care doar visam la folosirea lor corecta sau la existenta unei colectii de aceasta natura in camera noastra. Cred ca fiecare fata a trecut prin perioada de "testare", ca sa spun asa, a primelor produse din viata ei. Produse uneori cumparate pe ascuns sau, cel mai des, folosite in exces...sau doar prost. Referitor la acest subiect, Irina m-a taguit acum ceva [mult] timp, sa fac un pas urias in trecut si sa scriu despre acestea. E drept, a trecut ceva timp de cand nu am mai facut o leapsa, dar tocmai din acest motiv o fac cu drag si cu bucuria copilului care eram la acea vreme....

Primul fond de ten: Sunt convinsa ca nu sunt singura al carui prim fond de ten a fost cel de la Ruby Rose pe care il gaseai la orice magazinas de la colt si care era incredibil de ieftin in raport cu celelalte produse. De fapt, sa fiu sincera, multe dintre "primele" mele produse au fost aceasta marca tocmai din motivul mentionat mai sus. Deci da...tin minte perfect ca a fost primul incercat si folosit chiar daca a mea mama se impotrivea extrem de tare pentru ca nu era inca momentul. Dar trebuia sa fiu in trend, nu? Ah, ca sa nu mai mentionez si ca era extrem de prost, dar de acest lucru imi dau seama doar acum dupa ce sunt cateva cele pe care le-am incercat, iar pretentiile mele au crescut considerabil.

Prima pudra: In ceea ce priveste pudrele trebuie sa spun ca nu am fost niciodata un mare fan. Acum folosesc din joi in paste, iar prima si singura incercata este cea de la Avon Color Trend. Da un aspect placut si eu am fost tare multumita de ea, insa....nu-s pudrele prea pe placul meu, n-am ce face.

Primul rimel: Tin minte perfect ca din cauza faptului ca nu stiam prea multe despre cosmetice la vremea respectiva, nu stiu de ce am ales ca primul meu rimel sa fie unul rezistent la apa. M-am luptat ceva timp cu el pana m-am dat batuta. Este vorba despre un rimel de la Miss Sporty pe care nici ca l-am mai incercat vreodata, nici macar in varianta normala.

Prima paleta de farduri: A fost evident una de la Ruby Rose. Cine nu a avut oare una?! Tin minte ca era in forma de floare si in mijloc continea si un blush... Atunci l-am descoperit si pe acela.

Primul ruj: Poate fi numit ruj acel strugurel fructat pe care il cumparau toate pustoaicele de la magazinasele dintre blocuri? Daca nu, pacat...doar pe acelea mi le amintesc.

Primul blush: Ah, si uite cum raspunsul la aceasta intrebare se afla cateva randuri mai sus. Nu imi amintesc de un altul in afara de cel din paleta cu farduri de la Ruby Rose. Ceea ce stiu este ca era un piersiciu asa perfect pentru zi, nu iesea prea tare in evidenta. Ceea ce era mai mult decat bine avand in vedere cat de bine stiam eu sa il folosesc...

Primul dermatograf: Ada, Ada, Ada, Ada...evident! Cine oare nu a folosit unul?!?!

Primul parfum: A fost primit cadou de la mama mea, doar nu aveam eu suficienti de multi bani pe mana la vremea respectiva. Inca i-as recunoaste mirosul, e vorba de Pur Blanca de la Avon. L-am iubit ca doar a fost primul...

Primul produs de lux: E vorba tot de un parfum, altceva nu imi vine in minte. Il am in dublu exemplar si acum si este vorba de Cacharel- Amor Amor. Intre timp ni s-a cam stins pasiunea din relatie, dar cu siguranta a insemnat mult pentru mine o lunga perioada de timp.

Prima crema de fata: Acest lucru s-a intamplat tarziu... La mult timp dupa ce am realizat eu ca nu e ok sa folosesc pe ascuns crema mamei anti-rid. Iar cea care a avut onoarea de a fi prima esteeeeee: Bioten- crema nutritiva de zi cu miere. Mi-a placut, dar nu suficient cat sa o cumpar cand am mai crescut.

Primul gel de curatare: A fost tot din gama Bioten.. Se pare ca aveam o pasiune pentru aceasta firma acum ceva timp. S-a stins, ce-i drept, dar merita amintit.

Si cam atat a fost cu aducerile aminte! Ma asteapta un prezent...si e mai dulce decat mi-am inchipuit vreodata ca o sa fie.

O seara frumoasa!

Cu drag,
Andra T.

Libertatea are gust..

2012-09-16T07:19:00.000-07:00

         Si nu orice gust, ci gust dumnezeiesc, de tiramisu... Adica un amalgam de esente si arome care se completeaza cum nu se putea mai bine pentru a-ti scoate chiar si din mormant orice sentiment de care nici nu te stiai capabil. Fie, recunosc, poate m-am lasat putin furata de micul meu rasfat, dar cu libertatea n-am glumit...
       Pentru prima oara simt si eu ca am vacanta. Si o simt prin fiecare pagina de carte pe care o citesc cu nerabdare, prin fiecare plimbare fara griji sau clipa de iubire fara cosmarul ceasului care atarna de perete. Din pacate, n-o sa tina prea mult... Evadarea din propria-mi viata se termina curand, iar eu nu stiu daca sa ma bucur sau nu.... Pentru ca am o dilema, nu stiu daca incantarea inceputului vine de mai multe ori, daca o sa fiu capabila sa ajung la ea inca o data, si inca o data...
         Dar deja m-am abatut de la subiectul de la care am plecat... Am scapat, deci, de cele doua restante care mi-au inghitit fara rusine mare parte din vacanta mea. Abia acum am realizat ca, din fericire, nu mai am nimic de facut... Si e placut, mai mult decat placut. Ce am mai realizat este si ca vremea de afara nu a asteptat dupa mine. Mi-o reaminteste in nesimtire plapuma... Mi-e prietena, dar prietena cu forta. Nu as vrea sa fie utila..dar se incapataneaza sa imi demonstreze ca fara ea nu pot si pace. Pe de alta parte, deja am umblat la sertarul cu ciocolata calda ceea ce pentru mine este mai mult decat o dovada vie a faptului ca frigul a venit mai repede decat as fi vrut eu...
        In alta ordine de idei [nu ca ideile mele ar avea vreo ordine] , ma bucur de libertatea despre care am tot vorbit, pregatind si niste postari pentru voi... Cateva tag-uri primite si uitate *blushing*, dar si swatchuri si bla bla bla-uri, evident. Dar toate acestea cand o sa pot descarca pozele de pe aparatul foto... Cat mai curand :)

Sa aveti o zi cum nu se poate mai frumoasa....opusul vremei mohorate de afara!

Cu drag,
Andra T.

Pentru prima oara..

2012-08-20T05:25:00.001-07:00

   Da, pentru mine este in premiera faptul ca am iubit pur si simplu o melodie de la prima ascultare. Si nu oricum...ci in concert atunci cand nu era inca inregistrata in studio. Si uite asa, din ziua concertului Bosquito, adica acum aproximativ o saptamana, si pana astazi cand i-a fost anuntata aparitia, am fredonat-o pe gol asa. Ciudat este ca nu numai eu, ci toate persoanele care m-au insotit in acea seara la concert. Este deci o melodie care iti intra instant in suflet si care te face sa o fredonezi instinctiv "ca un nebun, ca un nebuuuun". Si nu numai atat...ci iti da si o mie de fiori daca o asculti la maxim si o simti pana in maduva oaselor. Mai mult, iti si coloreaza intunericul cum numai melodiile de dragoste o pot face.
      Asa ca astazi, in ziua in care si-a facut aparitia pe internet, eu v-o fac si voua cunoscuta in speranta ca nu doar eu simt tot ceea ce poate sa transmita aceasta melodie. Curiosi deja?! Dati play si sonorul mai tare...

Cu drag,
   Andra T.

Sa dam sfoara-n tara!!

2012-08-19T12:16:00.002-07:00

      Am prins de veste ca va puteti inscrie pana in seara aceasta la orele 24 pentru un super giveaway literar. Iri, cea care ofera si cartea, ne garanteaza ca merita citita, iar noi o credem pe cuvant. De altfel, nici descrierea ei nu suna prea rau.
      In cazul in care sunteti pe pozitii la aceasta ora, nu trebuie decat sa lasati un comentariu la postarea ei si sa sperati ca random o sa va aleaga pe voi.... Eu nu pot sa fiu chiar atat de altruista, eu sper pentru mine si pace.:)
       Pentru inscriere intrati aici.. Si haideti sa citim o carte buna, fratilor!

Cu drag,

     Andra T.

Si vine o zi...

2012-08-19T05:46:00.000-07:00

....cand iti dai seama totul se rezuma la invatat. Poate nu pentru examene/scoala/facultate, ci pentru tine si pentru viitorul tau ca om. Ca om si atat...nu ca om cu facultate, ca om cu job fain sau ca om cu bagaj fara fund de realizari marete. Poate ca ai mei parinti nu m-ar felicita pentru lucrurile pe care cred eu ca le-am invatat in ultima ora, zi, saptamana sau luna (cel putin nu atata timp cat invatatul meu nu poarta numele de istorie). Dar, personal, am inceput sa consider importanta inclusiv capacitatea de a-ti da singur seama de propriile schimbari, de modul in care evoluezi sau nu, de felul in care incepi si inchei o noua zi.

         Haideti sa ne intelegem....eu in saptamana care tocmai se termina am invatat ca unele lucruri nu se schimba niciodata. Adica atunci cand ai optimismul in sange, acolo o sa iti ramana indiferent de dezamagirile care ti alearga si ele prin vene. Am mai invatat ca absolut nimic pe aceasta lume nu are valoare daca nu este pus in contextul potrivit. Ca atunci cand te straduiesti sa savurezi cea mai buna mancare posibila in momente in care te chinui din rasputeri sa iti inghiti si lacrimile odata cu ea... Pe de alta parte, am invatat ca nu trebuie sa te straduiesti sa pastrezi vie amintirea oamenilor pe care i-ai pierdut. Chiar daca timpul trece, ranile se vindeca si viata merge mai departe, amintirile nu te parasesc, iar de uitat nici vorba. Mi-am mai dat seama si ca pe oamenii care s-au dus mai devreme decat trebuia, trebuie sa ii onorezi cu cele mai frumoase vorbe care se pot spune despre ei si nu cu lacrimi... Alea-s pentru tine, in niciun caz pentru ei.
         Si am mai invatat ceva... Ca viata si oamenii te pot surprinde in orice secunda, trebuie doar sa ii lasi., ca increderea nu creste in copaci, dar nici orgoliul nu iti tine noaptea de cald.. Ah, si inca ceva..ca sunt mai puternica decat credeam eu atunci cand ceva depaseste limita mea maxima de intelegere, ca nimeni si nimic nu este de neinlocuit si ca satisfactia ca ai reusit sa pui punct si sa o iei de la capat este de n ori mai mare decat implinirea injumatatita a unor dorinte.

         Se pare ca am invatat destule perioada asta...e timpul sa trec si la putin din Istoria Culturii Romane Moderne, asa-mi sopteste constiinta... Dar inainte de asta, e ceva ce ati invatat perioada asta si vreti sa impartasiti aici cu mine?:)

Cu drag,

      Andra T.

Sunt aici...si aici e bine!

2012-08-13T08:22:00.001-07:00

        Scriu de pe al meu laptop dupa o luna de zile in care in minunata noastra relatie au aparut probleme tehnice. Acum reintalnirea a fost mai mult decat placuta, asa ca am decis sa o sarbatoresc cu o postare pe masura. Insa asta nu este clar cea mai buna scuza pentru disparitia mea de atata vreme. Cine a avut ochi sa vada si sa citeasca, a stiut ca blogul meu a fost pastrat doar pentru cei care ma urmaresc oficial... Mi-am dat seama, insa, intr-o foarte scurta perioada de timp ca luandu-i vizibilitatea, i-am luat totul...si pentru nimic nu se merita acest lucru.
        Din moment ce am revenit aici, la a mea veche viata pe care am regasit-o parca mai incantatoare decat am lasat-o, am decis sa imi intorc privirea si sa imi aloc timp si pentru vechile mele pasiuni. Si sper ca nu e tarziu sa imi readuc blogul pe linia de plutire... Desi sunt la a nu stiu cata tentativa de a recupera ce am pierdut din mana atunci cand pasii mei au uitat drumul batatorit de atata vreme, sper ca de aceasta data sa reusesc. Sunt mai motivata ca oricand...si asta datorita celor care obisnuiau sa ma citeasca si sa imi si spuna asta. Pentru ca da, am devenit melancolica atunci cand am recitit vechi postari, dar si mai melancolica atunci cand am citit vechi comentarii de la voi. Sunt mai multe decat imi aduceam eu aminte, sunt mai dragute si mai interesante desi timpul a lasat praful sa se aseze putin. Am trecut eu serile trecute pe acolo si le-am sters, le-am lustruit si sper curand sa nu mai vorbesc despre ele la trecut...
         In timp ce reciteam postari si comentarii mi-am adus aminte, de asemenea, cat de activa eram in aceasta minunata lume a blogurilor, cu cate dintre voi vorbeam, cu cate dintre voi mi-am trimis cadouri sau macar ganduri bune. Intr-adevar, multe s-au schimbat de atunci, iar portia de timp liber mi-a fost micsorata considerabil, dar tot nu imi pare imposibil sa imi aloc putin si pentru vechile lucruri care imi faceau placere.
       In alta ordine de idei, va dau de stire...ca sunt aici, acasa, unde apreciez siguranta si normalitatea mai mult decat o faceam inainte. As minti daca as spune ca m-am abtinut total de la a-mi complica viata, dar aici o fac cu moderatie si doar pentru a pune putin sare si putin piper pe timpul petrecut aici si pe amintirile pe care le iau cu mine in bagaj la Bucuresti.
       Pana data viitoare, sa aveti o zi cum nu se poate mai buna si mai frumoasa!

Cu drag,
    Andra T.

Pun punct si merg mai departe

2012-06-15T07:43:00.001-07:00

         Desi ascult cu placere si cu resemnare melodia Epilog- Vama Veche, o fac cu seninatate... Asa ca dati play cu mine si cititi ce am de spus in continuare.



      Vine un moment in viata cand sufletul inceteaza a-ti mai cere droguri si asta pentru ca mintea si oamenii din jur ti l-au redus la tacere. Dar odata cu acel moment nu se instaleaza tristetea sau dezamagirea, ci din contra... linistea. Si nu orice liniste, ci aceea care rasare dintr-un un strop de maturitate ce s-a cam lasat asteptat. Niciodata nu este insa prea tarziu sa ii faci loc si lui in tumultul de experiente si nebunii specifice tineretii.

       Si atunci incepi sa faci diferente... Sa vezi cu ochii tai ce inseamna sa traiesti frumos si nu periculos, ce inseamna sa iubesti curat si nu tumultos, ce inseamna sa adormi noaptea impacat ca desi tot ce ai cunoscut pana atunci se darama in jurul, este ceea ce trebuia sa fie. Este de nedescris sentimentul care te incearca atunci cand pentru prima oara ti se asterne linistea in viata. Si dai pagina, schimbi capitolul sau treci la urmatoarea carte, dar macar o faci impacat si multumit de tine...

      Personal, simt pe pielea mea cat este de bine sa schimbi aerul, atmosfera, viata cu totul daca e nevoie. Si mai simt si ca trebuia sa o fac de mult... Trebuia sa fac ordine in lucruri de acum cativa ani pentru ca multe incepusera sa prinda miros de mucegai, trebuia sa le sortez, sa le arunc si sa le inlocuiesc pe majoritatea pentru a ma resimti curata si impacata. Si da, pot sa fac asta doar acum cand simt mai puternic ca oricand ca nimic si nimeni nu este de neinlocuit. Singurul pe care nu ti-l mai poti recapata vreodata iti este doar sufletul daca ai facut imensa greseala de a ti-l pune in joc cu toate riscurile asumate. Pana si mintea facuta praf de regrete si greseli se regenereaza cu timpul, trebuie doar sa iti dai seama cata nevoie ai de ea limpede si clara.

     Ziceam ceva de schimbat aerul? La figurat, i-am eliminat pe toti cei care mi-l poluau sau chiar mi-l furau cu nerusinare, iar eu ii lasam... La propriu, am schimbat terasa. Scriu de pe un sezlong, pe o terasa in jurul careia domneste doar linistea. Poate face minuni sa iti auzi gandurile rostindu-ti adevaruri cu voce tare. De asemenea, ce mai face minuni e o cafea servita de altcineva alaturi de prea putine cuvinte, ca doar perfectiunea se manjeste cu vorbe. Si credeti-ma, te ajuta enorm daca realizezi ca nu iti lipseste nimic, ca nu ai nevoie de oameni care sa te sarute si care sa te minta frumos.. Ultima parte o poti face extrem de bine si singur..

       Din coltul meu de rai, dintr-un loc in care doar vantul adie usor, va doresc si voua o zi de vineri cum nu se poate mai linistita.

Cu drag,
    Andra T.

Fara cap si fara coada

2012-06-10T15:24:00.001-07:00

         Da, scriu fara sa stiu de unde incep si unde vreau sa ajung. Ceea ce stiu, de fapt, este ca imi doresc sa o fac, sa scriu liber si deschis asa cum obisnuiam si sa imi recapat puterea cu care o faceam odata... Asa ca in seara asta propun sa insirui bla-bla-bla-uri.

       Puternica in adevaratul sens al cuvantului nu m-am considerat niciodata. Si asta pentru ca nu am fost, pentru ca nu am dovedit-o, pentru ca am fugit de decizii importante si de responsabilitati. Am compensat, insa, cu optimism, cu seninatate si cumva cumva pietul meu a reusit sa faca fata problemelor care au aparut in calea mea.O buna bucata de vreme functiona daca nu priveam lucrurile direct in adancul lor, ci vedeam intotdeauna partea buna... Care parte, desi infima, credeam eu ca e capabila sa compenseze lucrurile mai intunecate. Acea buna bucata de vreme probabil ca mi s-a scurs printre degete, fara sa o simt, fara sa o pot impiedica. Pentru ca vine o vreme cand evitarea deciziilor se rasfrange asupra ta, cand problemele ti se arunca nemilos in fata fara a mai avea un cuvant de spus sau cotitura de facut. Iar momentul cel mai socant din aceasta perioada este acela cand iti dai seama ca, nu numai ca tu stiai ca o sa urmeze, dar chiar l-ai provocat...
A trecut ceva timp de cand nu m-am mai analizat, de cand nu m-am mai gandit doar la mine, la sufletul meu, la cum am ajuns, cum m-am schimbat si mai ales de ce. Iar acum daca privesc in urma cu cativa ani parca toate momentele, sentimentele si, mai ales, gandurile apartin unei alte persoane.... Timpul e de vina daca s-a mai sters din moralitate, din sensibilitate, din optimism, din solidaritate si noblete. Viata, pe de alta parte, se face vinovata pentru faptul ca visele au mai palit in intensitate sau ca sperantele sunt aproape insesizabile.Eu, in schimb, ma fac vinovata de faptul ca am lasat timpul si viata sa isi faca de cap cu mine...
         Si ajung, deci, sa cersesc vechiului eu cate putin din toate caracteristicile care acum imi lipsesc cu desvarsire. Nu vrea sa mi le dea, in el inca a mai ramas putin orgoliu si ceva mai multa demnitate. Mai ramane doar sa sper ca in ceea ce mai priveste totul e doar ascuns, nu mort si ingropat in toata perioada in care ochii mei nu au vrut sa vada, iar urechile sa auda.
         Si acum vine intrebarea... voi ce vedeti in amintirile de acum cativa ani? Ce va lipseste, dar mai ales ce va bucura/ intristeaza ca va lipseste?

28 mai -2012

2012-05-30T03:49:00.000-07:00

      Am avut intentia de a scrie in acest al meu locsor de foarte multe ori in ultima perioada. De fiecare data cand intram si reciteam ultima postare, parca stiam ca locul ei si al lui e pe prima pagina si nu merita nimic sa o detroneze. Cu timpul ,insa, ranile se cicatrizeaza....ramane urma, dar nu mai doare la fel la atingere. Asa ca astazi am prins curaj sa vin cu vesti direct din mijlocul evenimentelor, cum altfel.

      Inainte de toate, dati play si ascultati urmatoarea melodie...



       Poate nu e cea mai frumoasa melodie de pe noul album Vama, poate nu e cea mai interesanta sau captivanta...dar eu o ascult fascinata. Asta si pentru ca am fost acolo, la concertul de lansare al albumului 2012 VaMa. Am fost si am cantat cu ei toate piesele pe care le stiam, iar pe restul le-am ascultat captivata de atmosfera, de versuri, de sentimentele pe care Tudor este capabil sa le trimita publicului sau. Recunosc ca ascultasem piesa si inainte de concert si nu m-a miscat prea tare... Insa in momentul in care au cantat-o in concert, ceva s-a intamplat. Ceva exceptional care s-a lasat cu un gol in stomac si o pasiune teribila pentru aceasta piesa.

        Lasand la o parte aceasta mica parte din concert, trebuie sa spun ca totul, absolut totul, a fost fantastic. Asta si pentru ca asteptam de cand ma stiu posibilitatea sa ma duc la un concert Vama fara a face sute de km pentru acest lucru si fara a interveni o groaza de probleme. Si a fost exact asa cum ma asteptam... Asteptarea a meritat, fara indoiala! Show-ul a fost extraordinar, iar baietii mai aveau putin si isi dadeau si sufletul pe scena. M-a uimit cat si cum au cantat fara pauza, cum uda Chirila tricourile alea si, mai ales, cum le dadea jos:)).

        Nu am plecat nici cu mana goala, asta in cazul in care memoria se gandeste sa ma lase balta si sa nu o sa imi mai aduc aminte de aceasta lansare [not a chance]. Mi-am achizitionat noul CD pe care am primit si urari de toate felurile de la cei din trupa. Concluzia e ca m-am bucurat la maxim de fiecare minut din concert si nu mi-a pasat nici macar de faptul ca a doua zi ma astepta un examen de 6 credite. Ca doar, albumul asta o singura data il lanseaza...

        A mai fost cineva de aici sa ne impartaseasca pareri si impresii?:)

Cu drag,

       Andra T.

2012-03-12T19:15:00.001-07:00

Avertizare!!! Postare cu miros de tristete si gust de lacrimi!

Am evitat sa scriu... Nu am mai facut-o demult, desi dorinta a existat in tot acest timp. Am scris, in schimb, de mana, in agenda care ma insoteste intotdeauna. Am scris in locuri pe care alta data le foloseam drept loc de distractie cu prietenii. Si trebuie sa adaug ca nu mi-a fost nici teama sa plang. In aceleasi locuri.

Am scris in data de 27.02.2012 cu gandul de a publica pe blog... La o recitire, cand mintea mi-a fost mai limpede, mi-am dat seama ca anumite suferinte trebuiesc tinute sub cheie undeva in suflet. Si acel undeva e clar ca nu dispare toata viata chit ca ne dorim acest lucru. In seara aceasta mi-a revenit apetitul de a le da viata gandurilor mele si de a deveni sfatuitoare cu aceia dintre voi dornici sa citeasca... Nu scriu ca sa ma plang, scriu pentru a semana dorinta de a le spune apropiatilor cat de mult ii iubiti, si in sufletele voastre... Si pentru a aduce un omagiu din suflet cuiva drag..

" Ieri...mi-a murit un prieten. Astazi, insa, o simt cu adevarat. E ca si cum noaptea care tocmai a trecut mi-a fost martora ca nu e doar un vis urat si sunt mai treaza decat mi-am dorit vreodata sa fiu. Nefericita realitate!! Odata cu ea a adus regrete, amintiri si ganduri. A scos la iveala ignoranta si superficialitatea de care am dat dovada. Doua lucruri pe care pana acum nu le-am putut vedea cu ochiul liber. Din cauza lor...ma incearca atat regrete personale cat si inevitabilele intrebari referitoare la nedreptatea vietii. Stiu ca nimeni pe lumea asta nu merita sa moara, dar tot nu ma pot abtine sa ma plang ca el nu trebuia sa se duca atat de devreme.

A murit deci , un om care facea bine tuturor spunand ca simte el ca binele i se va intoarce. Un om care te obosea vorbind despre viata, despre planuri. Pentru ca o facea cu mai mult patos decat am vazut in toti oamenii pe care ii cunosc la un loc.

A murit un om care daca ar fi impartit optimismul lui inainte sa plece ar fi fericit pentru tot restul vietii un oras intreg...

A murit un om care nu tindea spre bogatii, ci doar spre a fi un om mai bun... A incetat, deci, sa mai manance carne. Dar nu pentru ca se proteja pe el, ci pentru ca, spunea el, nu poate manca ceva care are creier...nu e corect.

A murit un om care a incetat sa mai fumeze pentru ca, spunea el, mai are atat de multe de facut in viata, incat uraste sa si-o scurteze cu mana lui. Ce pacat ca acest lucru, sa fii sanatos, nu este intotdeauna suficient pentru a trai in continuare...

S-a mai dus un om de pe lista si asa scurta a prietenilor mei... Pacat este ca s-a dus tocmai el, el care mi-a fost mai prieten decat poate i-am fost eu lui vreodata. Iar faptul ca mereu am crezut ca mai am timp sa ii arat si sa ii spun, acum imi pare de neiertat. Exact asa cum nu imi pot ierta nici faptul ca nu l-am sunat atunci cand am promis ca o voi face. Ah, de-as fi stiut ca o alta sansa nu mai am...

De neiertat este si faptul ca am trait mereu cu impresia ca este prietenul meu, ca este acolo pentru mine, ca ma ajuta si asculta indiferent de situatie. Si asa a si fost pentru atata timp.... Pana cand n-a mai fost deloc!

Faptul ca astazi suntem si maine poate nu, ma darama. Este si mai dureros faptul ca a trebuit ca tocmai el sa imi deschida ochii si sa imi demonstreze cat de neputinciosi suntem in vata vietii. Am realizat, de asemenea, cat de dureroase si mistuitoare pot fi regretele.

Regret tot ceea ce tine de tine, I. Dar ceea ce regret cel mai tare este ca amintirile noastre la a caror aducere aminte zambesc si in ceasul cel din urma, se incheie aici..."

Din toate aceste motive, din cauza faptului ca in ceea ce il priveste nu m-am descurcat asa cum imi doream, cu ceilalti putini oameni extrem de importanti din viata mea, promit sa o fac. Iar voi...incalcati reguli si conceptii, spunteti Te iubesc si de o mie de ori pe zi daca asta simtiti, numai nu lasati oamenii dragi sa va scape printre degete...

Cu drag,
Andra T.

Vesti "la rece"

2012-01-26T11:44:00.000-08:00

Avand in vedere ca facultatea si sesiunea care tocmai a inceput imi ocupa tot timpul, am lipsit si o sa mai lipsesc o perioada. Dar o sa revin cand totul se termina... si mai ales daca o sa se termine cu bine. Asa ca trebuie sa imi tineti pumnii.
Acum, insa, am prins ceva timp pentru ca sesiunea s-a cam speriat de curajul cu care aveam eu de gand sa o intampin [NOT]. De fapt, ma aflu in imposibilitatea de a ajunge la examene, izolata in casa si fara nicio posibilitate de a iesi de aici curand. Avand in vedere ca drumul care intra in Bucuresti este inchis de ieri de la pranz si nici acum nu se poate circula, dar si ca zapada are in curte peste 1m si sansele sa pleci cu masina pe camp, prin nameti, sunt scazute, stau in casa si pentru prima oara in ani buni...ma gandesc daca oare e ceva bun de vazut la televizor. Dar pana sa ma asez in fata televizorului cu care sunt doar la ocazii speciale prietena, am vrut sa va scriu sa va dau de veste.

Voi cum faceti fata atat zapezii cat si sesiunii? Vreau sa aud numai de bine de la cititorii mei, pentru ca toti avem o perioada mai incarcata. Asa ca va tin pumnii sa reusiti tot ceea ce va propuneti... A...si sa nu uit. Vreti sa vedeti cam ce zapada m-a intampinat astazi afara?

Cateva ganduri pentru acest nou an

2012-01-01T07:51:00.000-08:00

Am neglijat blogul mai mult timp decat ma asteptam sa o fac vreodata... Dar, odata cu intrarea in noul an vin si dorintele pentru acesta, nu?

Recunosc ca, spre deosebire de alti ani, acum am decis sa nu imi mai fac planuri marete ca mai apoi sa am ce regreta, sa nu mai sper la prea mult ca mai apoi sa fiu dezamagita ca nu am reusit, sa nu imi mai doresc sa schimb totul pentru ca stiu acum ca toate astea nu depind numai de mine. Deci in 2012 , o sa iau lucrurile in stilu-mi caracteristic...cu zambetul pe buze, iar pe post de arma optimismul. Poate nu e cea mai responsabila metoda de a lua viata in piept, dar pentru binele sufletelor voastre, asa va doresc si voua sa faceti.

In concluzie, chiar daca astazi, pe 1 ianuarie, stau in pat singura, cu lumina stinsa si cu laptopul in brate.. stiu ca anul in care tocmai am intrat o sa fie unul greu, dar frumos. Ma asteapta inca o groaza de lucruri de descoperit din a mea noua viata si asta ma face sa il intampin zambind... Si fac lucrul acesta chiar daca printre acele lucruri noi se regaeste si prima mea sesiune. Si daca tot a venit vorba de asta...a fost una dintre cele doua dorinte puse la miezul noptii, dar singura care se accepta sa fie spusa pe post [hihi].

Insa, mai stiu ca anul acesta vreau sa mi-l petrec si cu voi pe blog. Tocmai din acest motiv, am decis, ca de astazi sa reiau traditia postarilor frecvente. Si daca e adevarat ce se spune, ca ce faci pe 1 ianuarie faci tot anul..inseamna ca blogul meu o sa fie taaare activ. Doua lucruri mi-as dori sa nu fie extinse pe tot anul...singuratatea din momentul asta si raceala cu care ma lupt.

In rest, as vrea sa stiu voi ce v-ati dorit la miezul noptii si cat de bine si de fain v-ati petrecut? Aaaa, si nu in ultimul rand...un sincer "La multi ani" tuturor!

Cu drag,

Andra T.

Impresionant..

2011-12-17T04:46:00.000-08:00

De mult timp stiu ca imi doresc ca in viitor sa lucrez in publicitate, doar ca mai nou, odata cu facultatea si cu proiectele pe care le am de realizat am inceput sa ma uit cu atentie la reclame, sa incerc sa inteleg la ce s-a dorit sa se ajunga cu acel spot si toate cele. Insa, va spun sincer, ca nu iti trebuie pic de interes pentru spoturi publicitare, mesaje ascunse sau interese de marketing ca sa privesti aceasta reclama si sa te fascineze.

Asa ca astazi, intr-o sambata ploioasa si mohorata, va arat si voua cel mai frumos si impresionant spot publicitar pe care l-am vazut in ultima perioada. Enjoy:)

Cu drag,

Andra T.