Charles Girault
| Charles Girault | |
Charles Girault () | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Cosne-sur-Loire(d), Burgundia, Franța[1][5] |
| Decedat | (80 de ani)[1][2][6][4] Paris, Franța[1][7][8][5] |
| Înmormântat | cimetière de Bièvres[*] |
| Căsătorit cu | Germaine Delebecque[*] (din )[9] |
| Număr de copii | 1 |
| Cetățenie | |
| Ocupație | arhitect |
| Limbi vorbite | franceză[2] |
| Activitate | |
| Alma mater | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Organizație | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Premii | Prix de Rome () Medalia Regală de Aur[*] () Legiunea de Onoare, cl. V[*] ()[12] |
| Semnătură | |
| Modifică date / text | |
Charles Louis Girault (n. , Cosne-sur-Loire(d), Burgundia, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un arhitect francez. Este cunoscut mai ales ca arhitect al Grand Palais și al Petit Palais din Paris.

Biografie
[modificare | modificare sursă]Primii ani ai vieții sale au fost marcați în special de singurătate: tatăl său făcea „afaceri” (adesea nereușite) în America de Sud, unde locuia de cele mai multe ori, împreună cu soția și cele două fiice. Charles fusese lăsat în Franța, în grija unei bunici. Se știu puține lucruri despre copilăria și tinerețea sa la Cosne. A fost chemat sub arme în timpul războiului franco-prusac din 1870, ceea ce i-a întrerupt definitiv pregătirea pentru concursul de admitere la École Centrale, pe care o începuse.
După demobilizare, s-a întors în Nièvre, unde trebuia să muncească pentru a trăi. Foarte talentat la desen, s-a angajat ca desenator la un antreprenor de lăcătușerie și fierărie, domnul Bardin. Acolo, aproape întâmplător, arhitectul Honoré Daumet, deja celebru, i-a văzut desenele și i-a spus patronului lui Charles Girault: „Trebuie să urmeze Belle-Arte, îl iau în clasa mea”. Această întâlnire neașteptată a fost pentru Girault un fericit capriciu al destinului. În 1873, la vârsta de douăzeci și doi de ani, a intrat la École des Beaux-Arts, unde s-a remarcat imediat atât prin calitatea darurilor sale naturale, cât și prin munca asiduă.
Marele Premiu de la Roma
[modificare | modificare sursă]În 1880, Charles Girault a obținut Marele Premiu de la Roma pentru arhitectură și a plecat în Italia, experiență artistică decisivă care avea să-i marcheze întreaga viață. După întoarcerea în Franța, și-a cumpărat o casă mare la Bièvres, în departamentul Essonne, unde a desenat un parc asemănător celor ale vilelor florentine și l-a împodobit cu statui și vase aduse din Florența, care îi aminteau de iubita sa Italie.
Lucrările realizate pentru École des Beaux-Arts din Paris în timpul șederii sale în Italia — ridicarea planului mormântului Scaligerilor din Verona, aflat astăzi la muzeul din Caen, și mai ales restaurarea Vilei Adriana (a împăratului Hadrian) din Tivoli — sunt considerate capodopere ale desenului de arhitectură și sunt adesea prezentate în expozițiile dedicate artei acelei epoci.
În prima parte a carierei sale, a fost remarcat pentru Pavilionul igienei de la Expoziția Universală din 1889 și pentru realizarea, în 1896, a criptei lui Louis Pasteur aflată în subsolul Institutului Pasteur.
Grand Palais și Petit Palais la Paris
[modificare | modificare sursă]Destinat să devină muzeul de Arte Frumoase al Orașului Paris, Petit Palais a fost conceput cu prilejul Expoziției Universale din 1900. Câștigând concursul organizat pentru construcția sa, Charles Girault a început edificarea clădirii[13].
Girault a manevrat cu măiestrie un clasicism inspirat din baroc, aflat atunci la modă printre profesorii de la École des Beaux-Arts. A reușit cu abilitate să rezolve tranzițiile dificile ale unghiurilor, impuse de planul trapezoidal al clădirii. Elementul arhitectural central al edificiului, o intrare monumentală în arc ce precede un dom scund din oțel, a fost adoptat, în anii următori, pretutindeni în lume (de pildă la Opera din Saigon) de arhitecții formați la școala franceză.[14]
Girault a fost însărcinat, de asemenea, cu coordonarea lucrărilor de construcție ale Grand Palais, al cărui autor nu era, dar care fusese proiectat de mai multe birouri de arhitectură, ce trebuiau făcute să colaboreze. Autoritatea, priceperea și înalta calificare a lui Girault l-au recomandat pentru această sarcină delicată.
Arhitect al regelui Belgiei
[modificare | modificare sursă]Regele Belgiei, Leopold al II-lea, a venit la Paris pentru a vizita Expoziția din 1900 și a fost fermecat de Petit Palais. I s-a prezentat Charles Girault, căruia i-a cerut să construiască la Bruxelles o replică fidelă a Petit Palais din Paris. Girault a subliniat că, în calitate de artist, nu putea copia întocmai propriile sale opere, dar între cei doi s-a legat o simpatie: regele avea numeroase proiecte, iar Charles Girault a devenit arhitectul său.
El a realizat la Bruxelles lucrări de amploare: extinderea castelului Laeken, modernizarea vilei Van der Borght, Muzeul Regal al Africii Centrale din Tervuren (1902–1910) și transformarea Arcadelor Jubileului[15] (ridicate în 1880 de Gédéon Bordiau), cu ocazia aniversării a 75 de ani de independență a Belgiei.
La Oostende, stațiune balneară de pe coasta belgiană foarte apreciată de rege, Charles Girault a construit, între 1902 și 1906, galeriile regale din Ostende, care îi permiteau suveranului și oaspeților săi să ajungă la hipodromul Wellington fără a fi incomodați de ploaie sau de vânt.
Mormântul lui Pasteur (Institut Pasteur, Paris)
[modificare | modificare sursă]Lucrarea poate fi considerată cea mai emoționantă dintre creațiile lui Girault: frumosul mormânt al lui Louis Pasteur, inventatorul vaccinului împotriva turbării. La moartea savantului, în 1895, familia sa i-a cerut lui Charles Girault să construiască mormântul, situat la Institutul Pasteur din Paris.
Charles Girault a fost, în adevăratul sens al cuvântului, un artist. Puternic influențat de Italia, el mărturisea că avea mai multă înclinație pentru frumusețile acesteia decât pentru progresele tehnicii industriale. Despre Turnul Eiffel spunea că nu vedea în el decât „schela unui punct în cer”. Cu toate acestea, a fost solicitat pentru numeroase funcții: președinte al Societății Centrale a Arhitecților (actuala Academie de Arhitectură), inspector general al clădirilor civile, președinte al Comitetului Congreselor Internaționale și, de mai multe ori, președinte al juriului concursurilor de arhitectură.
Deces și omagii
[modificare | modificare sursă]
Charles Girault a murit la 26 decembrie 1932, la domiciliul său din nr. 36, avenue Henri-Martin (astăzi: nr. 36, avenue Georges-Mandel), în arondismentul 16 din Paris. Funeraliile au fost celebrate la 29 decembrie 1932 la templul Oratoire du Louvre,[16] iar trupul său a fost depus în cavoul acestuia.[17]
Strada care mărginește Petit Palais, între acesta și Champs-Élysées, a fost denumită avenue Charles-Girault în onoarea sa.
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ofițer al Legiunii de Onoare (decretul din 12 aprilie 1900). A fost decorat de Alfred Picard la 16 aprilie 1900.
Arhive
[modificare | modificare sursă]Documentele personale ale lui Charles Girault sunt păstrate în Franța la Arhivele Naționale, sub cota 285AP. Mai multe volume de corespondențe și documente privind amenajarea domeniilor regale de la Laeken și Tervuren, arcadele Jubileului și Muzeul Congo-ului se află în arhivele Africa Museum din Tervuren[18].
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 4 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578.
- 1 2 3 Biblioteca Națională a Franței. „Charles Girault” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- ↑ „Charles Louis Girault” (în franceză). Baza de date Léonore. Wikidata Q2886420. Accesat în .
- 1 2 diferiți autori. Academia Regală a Belgiei, ed. „Charles Girault” (în franceză). Bruxelles: Biographie nationale de Belgique[*]. Wikidata Q2728291. Accesat în .
- 1 2 „ODIS”. ODIS[*]. Wikidata Q3956431.
- ↑ http://structurae.info/persons/data/index.cfm?id=d000900. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://openbuildings.com/buildings/grid?architect_companies%5B0%5D=1193&towns%5B0%5D=51&towns%5B1%5D=13&offset=40&sort_by=added_at&sort=asc. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ (PDF) http://tylertopics.com/ilene/MichiganCentralResearch.pdf. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://gw.geneanet.org/garric?lang=fr&p=germaine&n=delebecque. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://en.academic.ru/dic.nsf/enwiki/11523759. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ http://en.academic.ru/dic.nsf/enwiki/693219. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ „Baza de date Léonore” (în franceză). Ministry of Culture of France[*]. Wikidata Q2886420.
- ↑ „Portrait de l'architecte Charles Girault (1851-1933) par son petit-fils (Portretul arhitectului Charles Girault (1851-1933) de către nepotul său)” (în franceză). Grand Palais. . Arhivat din original în . Accesat în .
- ↑ Encyclopedia of twentieth century architecture (Enciclopedia arhitecturii secolului al XX-lea) (în engleză). Fitzroy Dearborn Publishers.
- ↑ „Arcades du Cinquantenaire” (în engleză, franceză, și germană). Structurae. Accesat în .
- ↑ „Temple de l'Oratoire du Louvre (ancienne chapelle du couvent de l'Oratoire)” (în franceză). Ministère français de la Culture, base Mérimée. Accesat în .
- ↑ „Nécrologie (Charles Girault)”. Le Figaro (în franceză): 2. . Accesat în .
- ↑ „Fonds Girault, Charles (Fond Girault, Charles)” (în franceză). AfricaMuseum. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bertrand, Régis (mai 1996). „À propos de l'architecte Charles Girault (1851-1932) (Despre arhitectul Charles Girault (1851-1932))”. Mémoires de la Société académique du Nivernais (în franceză): 25-38.
- Cendron, Philippe (). „Charles Girault (1851-1932), architecte. De l'Académie à l'oubli (Charles Girault (1851-1932), arhitect. De la Academie la uitare)”. Bulletin de la Société scientifique et artistique de Clamecy (în franceză): 93-111.
- Cendron, Philippe (). Immeubles d’exception à Paris. Histoire et architecture (Imobile de excepție din Paris. Istorie și arhitectură) (în franceză). 1. CoolLibri. ISBN 979-10-396-7587-1.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Charles Girault la Wikimedia Commons- Resurse relevante pentru de arte plastice:
- „Charles Girault” (în engleză și franceză). Académie des beaux-arts. Accesat în .
- „Charles Girault” (în franceză). AGORHA. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză). Artists of the World Online. Accesat în .
- „Charles Girault” (în franceză). Bridgeman Art Library. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză). Grove Art Online. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză, spaniolă, franceză, și italiană). Musée d'Orsay. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză). Museum of Modern Art. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză). Union List of Artist Names. Accesat în .
- Resurse relevante pentru cercetare:
- „Charles Girault” (în franceză). Académie royale de Belgique. Accesat în .
- „Charles Girault” (în franceză). La France savante. Accesat în .
- Resurse relevante pentru viața publică:
- „Charles Girault” (în franceză). base Léonore. Accesat în .
- Resurse relevante pentru mai multe domenii:
- „Charles Girault” (în engleză și neerlandeză). ODIS. Accesat în .
- Note în dicționare sau enciclopedii generale:
- „Charles Girault” (în franceză). Biographie nationale de Belgique. Accesat în .
- „Charles Girault” (în engleză și germană). Deutsche Biographie. Accesat în .
- „Charles Girault” (în italiană). Treccani. Accesat în .