Mel Blanc
| Mel Blanc | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Melvin Jerome Blank  |
| Poreclă | Man of 1000 voices, The Man of a Thousand Voices, L'homme aux mille voix |
| Născut | [1][2][3][4] California, SUA[5][6] |
| Decedat | (81 de ani)[1][2][3][4] Los Angeles, California, SUA |
| Înmormântat | Hollywood Forever Cemetery[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (emfizem pulmonar) |
| Copii | Noel Blanc[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | actor actor de dublaj[*] actor de televiziune actor de voce[*] actor de radio[*] umorist actor de film |
| Limbi vorbite | engleză[7] |
| Alma mater | Lincoln High School[*] |
| Premii | |
| Inkpot Award[*] (1976)[8] Winsor McCay Award[*] (1977) Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Melvin Jerome Blanc (născut Blank /blæŋk/;[9][10] n. , California, SUA – d. , Los Angeles, California, SUA[11]) a fost un actor de voce și personalitate radio american, a cărui carieră s-a întins pe o durată de peste 60 de ani. În perioada de aur a radioului, a oferit voci de personaje și efecte sonore vocale pentru emisiuni radio comice, inclusiv cele ale lui Jack Benny, Abbott și Costello, Burns și Allen, The Great Gildersleeve, Judy Canova, precum și propriul său sitcom de scurtă durată.
Blanc a devenit cunoscut la nivel mondial pentru munca sa în perioada de aur a animației americane, ca voce a personajelor Bugs Bunny, Daffy Duck, Tweety, Sylvester the Cat, Yosemite Sam, Foghorn Leghorn, Tasmanian Devil și a multor altor personaje din desenele animate Looney Tunes și Merrie Melodies.[12] De asemenea, a fost vocea personajelor Porky Pig și Elmer Fudd, înlocuindu-i pe interpreții originali Joe Dougherty și Arthur Q. Bryan, deși l-a interpretat ocazional pe Elmer chiar și în timpul vieții lui Bryan.[12]
Mai târziu, Blanc a oferit voci pentru desenele animate de televiziune produse de Hanna-Barbera, inclusiv: Barney Rubble și Dino în The Flintstones, domnul Spacely în The Jetsons, Secret Squirrel în The Atom Ant/Secret Squirrel Show, personajul principal din Speed Buggy și Captain Caveman în Captain Caveman and the Teen Angels și The Flintstone Kids.[12]
Numit „Omul cu o mie de voci”,[13] este considerat una dintre cele mai influente persoane din industria actoriei vocale și unul dintre cei mai mari actori de voce din toate timpurile.[14]
Viața timpurie
[modificare | modificare sursă]Mel Blanc s-a născut pe 30 mai 1908, în San Francisco, California. Era cel mai mic dintre cei doi copii ai Evei (născută Katz; idiș: עוואַ קאַץ בלאַנק) și ai lui Frederick Blank (idiș: פרעדריק בלאַנק). Mama sa era o evreică lituaniană care emigrase în Statele Unite, iar tatăl său se născuse în New York City, din părinți evrei germani imigranți.[15]
A crescut în cartierul Western Addition din San Francisco,[16] iar mai târziu în Portland, Oregon, unde a urmat Lincoln High School.[17] A manifestat de mic o pasiune pentru voci și dialecte, pe care a început să le exerseze de la vârsta de 10 ani. Spunea că și-a schimbat ortografia numelui, de la „Blank” la „Blanc”, la vârsta de 16 ani, după ce un profesor i-a spus că nu va ajunge nimic, fiind „ca numele său” – adică un „spațiu gol” (blank).
În tinerețe, s-a alăturat organizației Order of DeMolay și, mai târziu, a fost inclus în Hall of Fame-ul acesteia.[18] După ce a absolvit liceul în 1927, și-a împărțit timpul între a conduce o orchestră – devenind, la vârsta de 19 ani, cel mai tânăr dirijor din țară – și a face comedie în spectacole de vaudeville din Washington, Oregon și nordul Californiei.[19]
Carieră
[modificare | modificare sursă]Activitatea în radio
[modificare | modificare sursă]Blanc și-a început cariera în radio la vârsta de 19 ani, în 1927, când a debutat ca actor în emisiunea The Hoot Owls de la postul KGW. Acolo a atras pentru prima dată atenția prin abilitatea sa de a interpreta mai multe personaje cu voci diferite.
În 1932 s-a mutat în Los Angeles, unde a cunoscut-o pe Estelle Rosenbaum (1909–2003), cu care s-a căsătorit un an mai târziu, înainte de a reveni în Portland. În 1933 s-a mutat la postul KEX, unde a produs și co-prezentat, împreună cu soția sa Estelle, emisiunea Cobweb and Nuts, care a avut premiera pe 15 iunie. Programul era difuzat de luni până sâmbătă, de la ora 23:00 la miezul nopții, iar spre finalul celor doi ani de difuzare, fusese mutat între 22:30 și 23:00.
Cu încurajarea soției sale, Blanc s-a întors în Los Angeles și, în anul 1935, s-a alăturat postului KFWB din Hollywood, deținut de Warner Bros.. A intrat în echipa emisiunii The Johnny Murray Show, dar în anul următor a făcut trecerea la CBS Radio, unde a început să lucreze pentru The Joe Penner Show.
Blanc a fost un membru obișnuit al emisiunii „The Jack Benny Program” de pe rețeaua NBC Red, interpretând diverse roluri, printre care: vocea automobilului Maxwell al lui Benny (care avea constant nevoie de reparații), profesorul de vioară LeBlanc, papagalul Polly, ursul polar de companie Carmichael al lui Benny și crainicul de la gară.
Primul său rol a apărut întâmplător, când înregistrarea cu sunetele mașinii nu s-a redat la momentul potrivit, iar Blanc a luat microfonul și a improvizat sunetele. Reacția publicului a fost atât de pozitivă, încât Jack Benny a renunțat complet la înregistrări și i-a cerut lui Blanc să continue în acel rol.
Unul dintre personajele lui Blanc din emisiunile radio (și mai târziu de televiziune) ale lui Benny era „Sy, micul mexican”, care vorbea doar câte un cuvânt o dată.[19]
Blanc a continuat să lucreze cu Jack Benny la radio până la încheierea emisiunii în 1955 și l-a urmat apoi în televiziune, începând cu debutul lui Benny în 1950, continuând cu apariții în emisiuni speciale NBC până în anii ’70.
Revista Radio Daily scria în 1942 că Blanc „se specializează în peste cincizeci și șapte de voci, dialecte și efecte sonore complexe”,[20] iar până în 1946, el apărea în peste cincisprezece emisiuni radio în diverse roluri secundare.
Succesul din emisiunea lui Jack Benny i-a adus propria emisiune la CBS Radio, intitulată „The Mel Blanc Show”, care a fost difuzată între 3 septembrie 1946 și 24 iunie 1947. Blanc îl interpreta pe el însuși, ca proprietar ghinionist al unui atelier de reparații, dar și pe vărul său tânăr, Zookie.
De asemenea, Blanc a apărut în alte emisiuni radio celebre, precum:
- The Abbott and Costello Show
- Burns and Allen, în rolul poștașului „Happy Postman”
- Point Sublime, în rolul August Moon
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, l-a interpretat pe Private Sad Sack în mai multe emisiuni, inclusiv în G.I. Journal.
Blanc a înregistrat și o piesă muzicală intitulată „Big Bear Lake”.
Activitatea vocală în animație în timpul epocii de aur a Hollywoodului
[modificare | modificare sursă]În decembrie 1936, Mel Blanc s-a alăturat studioului Leon Schlesinger Productions, care producea scurtmetraje animate pentru Warner Bros. După ce Treg Brown, responsabil cu sunetul, a preluat conducerea secțiunii de voci pentru animații, iar Carl Stalling a devenit director muzical, Brown l-a prezentat pe Blanc regizorilor de animație Tex Avery, Bob Clampett, Friz Freleng și Frank Tashlin, care au fost încântați de vocile sale.
Primul desen animat la care a lucrat Blanc a fost Picador Porky (1937), unde a oferit vocea prietenilor beți ai lui Porky, care se deghizau într-un taur.[19] La scurt timp, a primit primul său rol principal, înlocuindu-l pe Joe Dougherty ca voce a lui Porky Pig, în scurtmetrajul Porky's Duck Hunt, marcând și debutul lui Daffy Duck, de asemenea dublat de Blanc.
Ulterior, Blanc a devenit un artist vocal extrem de important pentru Warner Bros., oferind voci pentru o gamă largă de personaje din Looney Tunes. În rolul Bugs Bunny, în care și-a făcut debutul în A Wild Hare (1940),[21][22] Blanc a devenit faimos pentru scena în care personajul ronțăie morcovi (în special când spune replica „Eh, what’s up, doc?”). Pentru a obține sunetul corect, Blanc mușca dintr-un morcov și apoi scuipa rapid într-un recipient. O poveste des repetată este că ar fi fost alergic la morcovi, dar Blanc a negat acest lucru.[23][24]
În filmul Pinocchio de la Disney, Blanc a fost angajat să dea voce pisicii Gideon, dar ulterior s-a decis ca personajul să rămână mut (asemănător cu Mutulică din Albă ca Zăpada), așa că toate replicile înregistrate de Blanc au fost eliminate, cu excepția unui singur sughiț, care apare de trei ori în filmul final.[25]
Blanc a creat, de asemenea, vocea și râsul personajului Woody Woodpecker, pentru desenele animate produse de Walter Lantz pentru Universal Pictures. A renunțat însă la acest rol după primele patru scurtmetraje, când a semnat un contract de exclusivitate cu Warner Bros. Deși părăsise studioul Lantz, râsul său caracteristic a continuat să fie folosit în desenele animate cu Woody până în 1951, iar replica sa „Guess who!?” a fost folosită în genericul de început până la încheierea seriei și închiderea studioului Walter Lantz în 1972.[19][26]
În timpul celui de-