Sari la conținut

Schimbare climatică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anomaliile globale de temperatură pentru anul 2015 comparativ cu baza de referință din 1951-1980. 2015 a fost cel mai cald an din înregistrările NASA/NOAA, care încep în 1880. De atunci a fost depășit de anul 2016 (NASA/NOAA, 20 ianuarie 2016).


Prin schimbări climatice se înțeleg astăzi atât încălzirea globală, adică creșterea continuă a temperaturii medii globale, cât și efectele mai largi ale acesteia asupra sistemului climatic al Pământului. Într-un sens mai larg, termenul include și schimbările de lungă durată petrecute de-a lungul timpului în clima Pământului. Creșterea actuală a temperaturilor globale este provocată de activitățile umane, în special de arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaz natural) de la Revoluția industrială încoace.[1][2] Arderea combustibililor fosili, defrișările și unele practici agricole și industriale eliberează gaze cu efect de seră.[3] Aceste gaze absorb o parte din căldura pe care Pământul o radiază după ce se încălzește de la lumina soarelui, ceea ce încălzește atmosfera joasă. Atmosfera Pământului conține acum cu circa 50% mai mult dioxid de carbon, principalul gaz care determină încălzirea globală, decât la sfârșitul erei preindustriale, atingând niveluri neîntâlnite de milioane de ani.[4]

Schimbările climatice au un impact tot mai mare asupra mediului. Valurile de căldură și incendiile de vegetație devin tot mai frecvente.[5] Încălzirea amplificată în Arctica a contribuit la dezghețarea permafrostului, la retragerea ghețarilor și la declinul gheții marine.[6] Temperaturile mai ridicate provoacă și furtuni mai intense, secete și alte fenomene meteorologice extreme.[7] Schimbările rapide ale mediului din zonele montane, din recifele de corali și din Arctica obligă multe specii să se relocheze sau să dispară.[8] Chiar dacă eforturile de a limita încălzirea viitoare vor reuși, unele efecte vor continua vreme de secole. Printre acestea se numără încălzirea oceanelor, acidifierea oceanelor și creșterea nivelului mării.[9]

Schimbările climatice amenință oamenii prin inundații mai frecvente, căldură extremă, lipsa tot mai mare de hrană și apă, mai multe boli și pierderi economice.[10] Migrația umană și conflictele pot fi, de asemenea, o consecință.[11] Organizația Mondială a Sănătății consideră schimbările climatice una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale în secolul al XXI-lea.[12] Societățile și ecosistemele se vor confrunta cu riscuri mai grave dacă nu se acționează pentru a limita încălzirea.[13] Adaptarea la schimbările climatice prin măsuri precum controlul inundațiilor sau culturile rezistente la secetă reduce parțial riscurile, deși unele limite ale adaptării au fost deja atinse.[14] Comunitățile sărace sunt responsabile de o mică parte din emisiile globale, dar au cea mai redusă capacitate de a se adapta și sunt cele mai vulnerabile.[15][16]

Multe efecte ale schimbărilor climatice au fost observate în primele decenii ale secolului al XXI-lea, anul 2024 fiind cel mai cald din istoria măsurătorilor, cu +1,60 °C (2,88 °F) față de începutul monitorizării regulate în 1850.[17][18] O încălzire suplimentară va agrava aceste efecte și poate declanșa puncte de basculare, cum ar fi topirea întregii calote glaciare a Groenlandei.[19] Prin Acordul de la Paris din 2015, statele au convenit împreună să mențină încălzirea „mult sub 2°C”. Totuși, cu angajamentele asumate în cadrul acordului, încălzirea globală ar ajunge oricum la circa 2,8 °C (5,0 °F) până la sfârșitul secolului.[20]

La nivel mondial există un sprijin larg pentru acțiune climatică,[21][22] iar majoritatea țărilor își propun să înceteze emisiile de dioxid de carbon.[23] Combustibilii fosili pot fi eliminați treptat prin oprirea subvențiilor, prin conservarea energiei și prin trecerea la surse de energie care nu produc poluare semnificativă cu carbon. Printre aceste surse se numără energia eoliană, solară, hidraulică și nucleară.[24] Electricitatea produsă curat poate înlocui combustibilii fosili în transport, la încălzirea clădirilor și în procesele industriale.[25] Carbonul poate fi și extras din atmosferă, de exemplu prin extinderea suprafeței împădurite și prin metode agricole care stochează carbon în sol.[26][27][28]

Terminologie

[modificare | modificare sursă]

Înainte de anii 1980 nu era clar dacă efectul de încălzire al creșterii gazelor cu efect de seră era mai puternic decât efectul de răcire al particulelor din aer provenite din poluare. În acea perioadă, oamenii de știință foloseau termenul modificare climatică involuntară pentru a descrie impactul uman asupra climei.[29] În anii 1980 au devenit mai răspândiți termenii încălzire globală și schimbări climatice, adesea folosiți ca sinonime.[30][31][32] Din punct de vedere științific, încălzirea globală se referă doar la creșterea temperaturii medii globale la suprafață, în timp ce schimbările climatice descriu atât încălzirea globală, cât și efectele ei asupra sistemului climatic al Pământului, cum ar fi modificările precipitațiilor.[29]

Termenul schimbări climatice poate fi folosit și mai larg, incluzând schimbările climei petrecute de-a lungul istoriei Pământului ca urmare a proceselor naturale.[33] Termenul schimbări climatice antropice este uneori folosit pentru a descrie schimbările climatice rezultate din activitățile umane.[34]

Încălzire globală, folosit încă din 1975,[35] a devenit termenul mai popular după ce climatologul NASA James Hansen l-a folosit în mărturia sa din 1988 în fața Senatului SUA.[36] Din anii 2000, folosirea termenului schimbări climatice a crescut.[37] Diverși oameni de știință, politicieni și mijloace de presă folosesc termenii criză climatică sau urgență climatică pentru a vorbi despre schimbările climatice și pot folosi termenul supraîncălzire globală în locul celui de încălzire globală.[38][39]

Creșterea temperaturii globale

[modificare | modificare sursă]

Temperaturile de dinaintea încălzirii globale actuale

[modificare | modificare sursă]
Reconstituire a temperaturii globale la suprafață din ultimii 2.000 de ani, folosind date indirecte din inelele arborilor, corali și carote de gheață, în albastru.[40] Datele observate direct sunt în roșu.[41]

De-a lungul ultimelor milioane de ani, clima a trecut prin cicluri de ere glaciare. Una dintre perioadele mai calde a fost ultimul interglaciar, acum circa 125.000 de ani, când temperaturile erau cu 0,5-1,5°C mai ridicate decât înainte de începutul încălzirii globale.[42] În această perioadă, nivelul mării era cu 5-10 metri mai mare decât astăzi. Cel mai recent maxim glaciar, acum 20.000 de ani, a fost cu circa 5-7°C mai rece. În această perioadă, nivelul mării era cu peste 125 metri (410 ft) mai scăzut decât astăzi.[43]

Temperaturile s-au stabilizat în actuala perioadă interglaciară, care a început acum 11.700 de ani.[44] Această perioadă a marcat și începutul agriculturii.[45] Modelele istorice de încălzire și răcire, precum Perioada Caldă Medievală și Mica Eră Glaciară, nu au avut loc în același timp în regiuni diferite. Temperaturile ar fi putut atinge valori similare celor de la sfârșitul secolului al XX-lea doar într-un număr limitat de regiuni.[46][47] Informațiile despre clima acelei perioade provin din indicatori climatici indirecți, precum arborii și carotele de gheață.[48][49]

Încălzirea de la Revoluția industrială

[modificare | modificare sursă]
În ultimele decenii, noile recorduri de temperatură ridicată le-au depășit considerabil pe cele de temperatură scăzută, pe o parte tot mai mare a suprafeței Pământului.[50]

Din jurul anului 1850, măsurătorile cu termometrul au început să ofere o acoperire globală.[51] Între secolul al XVIII-lea și 1970 a existat o încălzire netă redusă, deoarece efectul de încălzire al emisiilor de gaze cu efect de seră era contrabalansat de răcirea provocată de emisiile de dioxid de sulf. Dioxidul de sulf provoacă ploi acide, dar produce și aerosoli de sulfat în atmosferă, care reflectă lumina soarelui și provoacă întunecare globală. După 1970, acumularea tot mai mare de gaze cu efect de seră și controlul poluării cu sulf au dus la o creștere pronunțată a temperaturii.[52][53]

Animație NASA care ilustrează modificările temperaturii globale la suprafață din 1880. Albastrul indică temperaturi mai reci, iar roșul temperaturi mai calde. Ca valoare de referință este folosită temperatura medie din perioada 1951-1980.

Schimbările actuale ale climei nu au precedent de câteva mii de ani.[54] Mai multe seturi de date arată creșteri ale temperaturii la suprafață în întreaga lume, într-un ritm de circa 0,2°C pe deceniu.[55] Deceniul 2014-2023 s-a încălzit până la o medie de 1,19°C [1,06-1,30°C] față de nivelul de referință preindustrial (1850-1900).[56] Nu fiecare an a fost mai cald decât precedentul: procesele interne de variabilitate climatică pot face ca un an oarecare să fie cu 0,2°C mai cald sau mai rece decât media.[57] Între anii 1998 și 2013, fazele negative a două astfel de procese, Oscilația Decadală a Pacificului (PDO)[58] și Oscilația Multidecadală a Atlanticului (AMO),[59] au provocat o scurtă perioadă de încălzire mai lentă, numită „pauza încălzirii globale”.[60] După „pauză” s-a întâmplat contrariul, anul 2024 depășind cu mult media recentă, cu peste +1,5°C.[61] De aceea, variația temperaturii este definită printr-o medie pe 20 de ani, care reduce zgomotul provocat de anii calzi și reci și de tiparele climatice decadale, evidențiind semnalul de lungă durată.[62]:5[63]

O gamă largă de alte observații întărește dovezile încălzirii.[64][65] Atmosfera superioară se răcește, deoarece gazele cu efect de seră captează căldura aproape de suprafața Pământului, astfel încât mai puțină căldură este radiată spre spațiu.[66] Încălzirea reduce stratul mediu de zăpadă și forțează retragerea ghețarilor. În același timp, încălzirea provoacă și o evaporare mai mare din oceane, ceea ce duce la o umiditate atmosferică mai ridicată și la precipitații mai frecvente și mai abundente.[67][68] Plantele înfloresc mai devreme primăvara, iar mii de specii de animale s-au mutat definitiv în zone mai reci.[69]

Diferențe pe regiuni

[modificare | modificare sursă]

Diferitele regiuni ale lumii se încălzesc în ritmuri diferite. Tiparul este independent de locul în care se emit gazele cu efect de seră, deoarece acestea persistă suficient de mult pentru a se răspândi pe întreaga planetă. De la perioada preindustrială, temperatura medie la suprafață pe uscat a crescut de aproape două ori mai repede decât temperatura medie globală la suprafață.[70] Aceasta se întâmplă deoarece oceanele pierd mai multă căldură prin evaporare și pot stoca multă căldură.[71] Energia termică din sistemul climatic global a crescut cu doar scurte pauze începând cel puțin din 1970, iar peste 90% din acest surplus de energie a fost stocat în ocean.[72][73] Restul a încălzit atmosfera, a topit gheața și a încălzit continentele.[74]

Emisfera Nordică și Polul Nord s-au încălzit mult mai repede decât Polul Sud și Emisfera Sudică. Emisfera Nordică are nu doar mult mai mult uscat, ci și mai multă zăpadă sezonieră și gheață marină. Pe măsură ce aceste suprafețe trec de la a reflecta multă lumină la a fi întunecate după topirea gheții, ele încep să absoarbă mai multă căldură.[75] Depunerile locale de carbon negru pe zăpadă și gheață contribuie și ele la încălzirea Arcticii.[76] Temperaturile la suprafață din Arctica cresc de trei-patru ori mai repede decât în restul lumii.[77][78] Topirea calotelor glaciare din apropierea polilor slăbește atât ramura atlantică, cât și cea antarctică a circulației termohaline, ceea ce modifică și mai mult distribuția căldurii și a precipitațiilor pe glob.[79][80][81][82]

Temperaturile globale viitoare

[modificare | modificare sursă]
Proiecții CMIP6 multimodel ale modificărilor temperaturii globale la suprafață pentru anul 2090, față de media 1850-1900. Traiectoria actuală a încălzirii până la sfârșitul secolului se află aproximativ la jumătatea distanței dintre aceste două extreme.[20][83][84]

Organizația Meteorologică Mondială estimează că există o probabilitate de aproape 50% ca media pe cinci ani a temperaturii globale să depășească +1,5°C între 2024 și 2028.[85] IPCC estimează că media pe 20 de ani va depăși +1,5°C la începutul anilor 2030.[86]

Al șaselea raport de evaluare al IPCC (2021) a inclus proiecții potrivit cărora, până în 2100, este foarte probabil ca încălzirea globală să atingă 1,0-1,8°C într-un scenariu cu emisii foarte scăzute de gaze cu efect de seră, 2,1-3,5°C într-un scenariu cu emisii intermediare sau 3,3-5,7°C într-un scenariu cu emisii foarte ridicate.[87] Încălzirea va continua și după 2100 în scenariile cu emisii intermediare și ridicate,[88][89] proiecțiile temperaturilor globale la suprafață pentru anul 2300 fiind similare celor de acum milioane de ani.[90]

Bugetul de carbon rămas pentru a nu depăși anumite creșteri de temperatură este determinat prin modelarea ciclului carbonului și a sensibilității climatice la gazele cu efect de seră.[91] Potrivit UNEP, încălzirea globală poate fi menținută sub 2,0°C cu o probabilitate de 50% dacă emisiile de după 2023 nu depășesc 900 de gigatone de CO2. Acest buget de carbon corespunde unei perioade de circa 16 ani de emisii la nivelul actual.[92]

Cauzele creșterii recente a temperaturii globale

[modificare | modificare sursă]
Factorii fizici ai încălzirii globale petrecute până acum. Potențialul de încălzire globală viitor al factorilor cu durată lungă de viață, precum emisiile de dioxid de carbon, nu este reprezentat. Liniuțele de pe fiecare bară arată posibilul interval de eroare.

Sistemul climatic trece prin diverse cicluri proprii, care pot dura ani, decenii sau chiar secole. De exemplu, evenimentele El Niño provoacă creșteri de scurtă durată ale temperaturii la suprafață, în timp ce evenimentele La Niña provoacă o răcire de scurtă durată.[93] Frecvența lor relativă poate influența tendințele temperaturii globale la scară decadală.[94] Alte schimbări sunt provocate de un dezechilibru energetic cauzat de forțaje externe.[95] Printre acestea se numără modificările concentrațiilor de gaze cu efect de seră, ale luminozității solare, erupțiile vulcanice și variațiile orbitei Pământului în jurul Soarelui.[96]

Pentru a determina contribuția umană la schimbările climatice, se dezvoltă „amprente” unice pentru toate cauzele posibile, care sunt apoi comparate atât cu tiparele observate, cât și cu variabilitatea climatică internă cunoscută.[97] De exemplu, forțajul solar, a cărui amprentă presupune încălzirea întregii atmosfere, este exclus, deoarece doar atmosfera joasă s-a încălzit.[98] Aerosolii atmosferici produc un efect mai mic, de răcire. Alți factori, cum ar fi modificările albedoului, au un impact mai redus.[99]

Gaze cu efect de seră

[modificare | modificare sursă]
Concentrațiile de CO2 din ultimii 800.000 de ani, măsurate în carote de gheață (albastru/verde) și direct (negru)

Gazele cu efect de seră sunt transparente pentru lumina soarelui și, astfel, îi permit să treacă prin atmosferă pentru a încălzi suprafața Pământului. Pământul o radiază sub formă de căldură, iar gazele cu efect de seră absorb o parte din ea. Această absorbție încetinește ritmul în care căldura scapă în spațiu, captând căldura aproape de suprafața Pământului și încălzind-o în timp.[100]

Deși vaporii de apă (≈50%) și norii (≈25%) sunt principalii contribuitori la efectul de seră, aceștia se modifică în principal în funcție de temperatură și, prin urmare, sunt considerați mai degrabă reacții care schimbă sensibilitatea climatică. Pe de altă parte, concentrațiile unor gaze precum CO2 (≈20%), ozonul troposferic,[101] CFC și protoxid de azot sunt adăugate sau eliminate independent de temperatură și, prin urmare, sunt considerate forțaje externe care modifică temperaturile globale.[102]

Înainte de Revoluția industrială, cantitățile naturale de gaze cu efect de seră făceau ca aerul de lângă suprafață să fie cu circa 33°C mai cald decât ar fi fost în absența lor.[103][104] Activitatea umană de la Revoluția industrială încoace, în principal extragerea și arderea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaz natural),[105] a mărit cantitatea de gaze cu efect de seră din atmosferă. În 2022, concentrațiile de CO2 și metan crescuseră cu circa 50% și, respectiv, 164% față de 1750.[106] Aceste niveluri de CO2 sunt mai mari decât au fost în orice moment din ultimele 14 milioane de ani.[107] Concentrațiile de metan sunt cu mult mai mari decât au fost în ultimii 800.000 de ani.[108]

Global Carbon Project arată cum adăugările de CO2 au fost provocate de diferite surse, care s-au intensificat una după alta.[109]

Emisiile globale de gaze cu efect de seră provocate de om în 2019 au fost echivalente cu 59 de miliarde de tone de CO2. Dintre acestea, 75% au fost CO2, 18% metan, 4% protoxid de azot și 2% gaze fluorurate.[110] Emisiile de CO2 provin în principal din arderea combustibililor fosili pentru a furniza energie pentru transport, producție, încălzire și electricitate.[3] Emisii suplimentare de CO2 provin din defrișări și din procese industriale, care includ CO2 eliberat de reacțiile chimice pentru fabricarea cimentului, a oțelului, a aluminiului și a îngrășămintelor.[111][112][113][114] Emisiile de metan provin de la animale, de la gunoiul de grajd, din cultivarea orezului, din depozitele de deșeuri, din apele uzate și din mineritul cărbunelui, precum și din extracția de petrol și gaze.[115][116] Emisiile de protoxid de azot provin în mare parte din descompunerea microbiană a îngrășămintelor.[117][118]

Deși metanul rămâne în atmosferă în medie 12 ani,[119] CO2 durează mult mai mult. Suprafața Pământului absoarbe CO2 ca parte a ciclului carbonului. Deși plantele de pe uscat și din ocean absorb cea mai mare parte a surplusului de emisii de CO2 în fiecare an, acel CO2 este readus în atmosferă atunci când materia biologică este digerată, arsă sau se descompune.[120] Procesele terestre de absorbție a carbonului, precum fixarea carbonului în sol și fotosinteza, elimină circa 29% din emisiile globale anuale de CO2.[121] Oceanul a absorbit 20-30% din CO2 emis în ultimele două decenii.[122] CO2 este eliminat definitiv din atmosferă doar atunci când este stocat în scoarța Pământului, un proces care poate dura milioane de ani.[120]

Schimbări ale suprafeței terestre

[modificare | modificare sursă]
Ritmul pierderii globale a stratului de arbori s-a dublat aproximativ din 2001, ajungând la o pierdere anuală care se apropie de o suprafață cât Italia.[123]

Circa 30% din suprafața terestră a Pământului este în mare parte inutilizabilă pentru oameni (ghețari, deșerturi etc.), 26% sunt păduri, 10% tufăriș și 34% teren agricol.[124] Defrișarea este principalul factor de schimbare a utilizării terenurilor care contribuie la încălzirea globală,[125] deoarece arborii distruși eliberează CO2 și nu sunt înlocuiți de arbori noi, ceea ce elimină acel absorbant de carbon.[126] Între anii 2001 și 2018, 27% din defrișări au provenit din defrișarea permanentă pentru a permite extinderea agricolă pentru culturi și creșterea animalelor. Alte 24% au fost pierdute prin defrișarea temporară în cadrul sistemelor agricole de agricultură itinerantă. 26% s-au datorat exploatării forestiere pentru lemn și produse derivate, iar incendiile de vegetație au fost responsabile de restul de 23%.[127] Unele păduri nu au fost defrișate complet, dar erau deja degradate de aceste impacturi. Refacerea acestor păduri le recuperează și potențialul de absorbant de carbon.[128]

Vegetația locală influențează cât din lumina soarelui este reflectată înapoi în spațiu (albedo) și cât căldură se pierde prin evaporare. De exemplu, trecerea de la o pădure întunecată la o pajiște face suprafața mai deschisă la culoare, ceea ce o determină să reflecte mai multă lumină. Defrișarea poate modifica și eliberarea unor compuși chimici care influențează norii și poate schimba rugozitatea suprafeței Pământului într-un mod care afectează viteza vântului.[129] În zonele tropicale și temperate, efectul net este o încălzire semnificativă, iar refacerea pădurilor poate răci temperaturile locale.[128] La latitudini mai apropiate de poli, apare un efect de răcire pe măsură ce pădurea este înlocuită de câmpii acoperite de zăpadă (și mai reflectante).[129] La nivel global, aceste creșteri ale albedoului la suprafață au fost principala influență directă asupra temperaturii provenită din schimbarea utilizării terenurilor. Astfel, se estimează că schimbarea utilizării terenurilor de până acum a avut un ușor efect de răcire.[130]

Alți factori

[modificare | modificare sursă]

Aerosoli și nori

[modificare | modificare sursă]

Poluarea aerului, sub formă de aerosoli, afectează clima la scară largă.[131] Aerosolii împrăștie și absorb radiația solară. Între 1961 și 1990 s-a observat o reducere treptată a cantității de lumină solară care ajunge la suprafața Pământului. Acest fenomen, cunoscut popular drept întunecare globală,[132] este atribuit în principal aerosolilor de sulfat produși de arderea combustibililor fosili cu concentrații mari de sulf, precum cărbunele și păcura navală.[53] Contribuții mai mici provin din carbonul negru (din arderea combustibililor fosili și a biomasei) și din praf.[133][134][135] La nivel global, aerosolii sunt în scădere din 1990 datorită controalelor asupra poluării, ceea ce înseamnă că nu mai maschează la fel de mult încălzirea provocată de gazele cu efect de seră.[136][53]

Aerosolii au și efecte indirecte asupra bilanțului energetic al Pământului. Aerosolii de sulfat acționează ca nuclee de condensare a norilor și duc la nori cu picături mai numeroase și mai mici. Acești nori reflectă radiația solară mai eficient decât norii cu picături mai puține și mai mari.[137] De asemenea, ei reduc creșterea picăturilor de ploaie, ceea ce face norii mai reflectanți pentru lumina solară incidentă.[138] Efectele indirecte ale aerosolilor reprezintă cea mai mare incertitudine din forțajul radiativ.[139]

Deși aerosolii limitează de obicei încălzirea globală prin reflectarea luminii solare, carbonul negru din funingine care cade pe zăpadă sau gheață poate contribui la încălzirea globală. Căldura suplimentară rezultată accelerează topirea calotelor glaciare și a ghețarilor, ceea ce contribuie semnificativ la creșterea nivelului mării la nivel global.[140][141][142][76] Limitarea noilor depuneri de carbon negru în Arctica ar putea reduce încălzirea globală cu 0,2°C până în 2050.[143] Se estimează că scăderea conținutului de sulf din combustibilul navelor începând cu 2020[144] va provoca o creștere suplimentară de 0,05°C a temperaturii medii globale până în 2050.[145]

Activitatea solară și vulcanică

[modificare | modificare sursă]
Al patrulea raport de evaluare climatică națională („NCA4”, USGCRP, 2017) include grafice care ilustrează că nici activitatea solară, nici cea vulcanică nu pot explica încălzirea observată.[146][147]

Deoarece Soarele este principala sursă de energie a Pământului, modificările luminii solare incidente afectează direct sistemul climatic.[139] Iradianța solară a fost măsurată direct de sateliți,[148] iar măsurători indirecte sunt disponibile de la începutul anilor 1600.[139] Din 1880 nu a existat nicio tendință de creștere a cantității de energie solară care ajunge la Pământ, spre deosebire de încălzirea atmosferei joase (troposfera).[149] Atmosfera superioară (stratosfera) s-ar încălzi și ea dacă Soarele ar trimite mai multă energie spre Pământ, dar, în schimb, aceasta s-a răcit.[98] Acest lucru este în concordanță cu ipoteza că gazele cu efect de seră împiedică căldura să părăsească atmosfera Pământului.[150]

Erupțiile vulcanice explozive pot elibera gaze, praf și cenușă care blochează parțial lumina soarelui și reduc temperaturile, sau pot trimite vapori de apă în atmosferă, care se adaugă gazelor cu efect de seră și cresc temperaturile. Aceste efecte asupra temperaturii durează doar câțiva ani, deoarece atât vaporii de apă, cât și materialul vulcanic au o persistență redusă în atmosferă.[151] Emisiile vulcanice de CO2 sunt mai persistente, dar sunt echivalente cu mai puțin de 1% din emisiile actuale de CO2 provocate de om.[152] Activitatea vulcanică reprezintă totuși cel mai mare impact (forțaj) natural asupra temperaturii din era industrială. Cu toate acestea, la fel ca celelalte forțaje naturale, a avut impacturi neglijabile asupra tendințelor temperaturii globale de la Revoluția industrială.[151]

Reacții climatice

[modificare | modificare sursă]
Gheața marină reflectă 50-70% din lumina solară incidentă, în timp ce oceanul, fiind mai întunecat, reflectă doar 6%. Pe măsură ce o zonă de gheață marină se topește și expune mai mult ocean, oceanul absoarbe mai multă căldură, ceea ce ridică temperaturile care topesc și mai multă gheață. Acesta este un proces de reacție pozitivă.[153]

Răspunsul sistemului climatic la un forțaj inițial este modelat de reacții, care fie amplifică, fie atenuează schimbarea. Reacțiile de autoîntărire sau pozitive cresc răspunsul, în timp ce reacțiile de echilibrare sau negative îl reduc.[154] Principalele reacții de întărire sunt reacția vaporilor de apă, reacția gheață-albedo și reacția netă a norilor.[155][156] Principalul mecanism de echilibrare este răcirea radiativă, întrucât suprafața Pământului cedează mai multă căldură spațiului ca răspuns la creșterea temperaturii.[157] Pe lângă reacțiile de temperatură, există reacții în ciclul carbonului, cum ar fi efectul de fertilizare al CO2 asupra creșterii plantelor.[158] Se așteaptă ca reacțiile să evolueze într-o direcție pozitivă pe măsură ce emisiile de gaze cu efect de seră continuă, ceea ce va crește sensibilitatea climatică.[159]

Aceste procese de reacție modifică ritmul încălzirii globale. De exemplu, aerul mai cald poate reține mai multă umiditate sub formă de vapori de apă, care sunt ei înșiși un gaz puternic cu efect de seră.[155] Aerul mai cald poate face norii mai înalți și mai subțiri, deci mai izolatori, ceea ce intensifică încălzirea climatică.[160] Reducerea stratului de zăpadă și a gheții marine din Arctica este o altă reacție importantă: aceasta reduce reflectivitatea suprafeței Pământului în regiune și accelerează încălzirea Arcticii.[161][162] Această încălzire suplimentară contribuie și la dezghețarea permafrostului, care eliberează metan și CO2 în atmosferă.[163]

Circa jumătate din emisiile de CO2 provocate de om au fost absorbite de plantele terestre și de oceane.[164] Această fracțiune nu este constantă: dacă emisiile viitoare de CO2 scad, Pământul va putea absorbi până la circa 70%. Dacă acestea cresc substanțial, va absorbi în continuare mai mult carbon decât acum, însă fracțiunea totală va scădea sub 40%.[165] Aceasta se întâmplă pentru că schimbările climatice cresc seceta și valurile de căldură care inhibă până la urmă creșterea plantelor pe uscat, iar solurile vor elibera mai mult carbon din plantele moarte când sunt mai calde.[166][167] Ritmul în care oceanele absorb carbonul atmosferic va fi redus pe măsură ce acestea devin mai acide și cunosc schimbări ale circulației termohaline și ale distribuției fitoplanctonului.[168][169][80] Incertitudinea privind reacțiile, în special cea a acoperirii cu nori,[170] este principalul motiv pentru care diferite modele climatice proiectează amplitudini diferite ale încălzirii pentru aceeași cantitate de emisii.[171]

Modelare

[modificare | modificare sursă]
Fluxurile de energie dintre spațiu, atmosferă și suprafața Pământului. Cea mai mare parte a luminii solare trece prin atmosferă și încălzește suprafața Pământului, apoi gazele cu efect de seră absorb cea mai mare parte a căldurii pe care Pământul o radiază ca răspuns. Adăugarea de gaze cu efect de seră crește acest efect izolator, ceea ce provoacă un dezechilibru energetic care încălzește planeta.

Un model climatic este o reprezentare a proceselor fizice, chimice și biologice care afectează sistemul climatic.[172] Modelele includ procese naturale precum modificările orbitei Pământului, schimbările istorice ale activității Soarelui și forțajul vulcanic.[173] Modelele sunt folosite pentru a estima gradul de încălzire pe care îl vor provoca emisiile viitoare, ținând cont de puterea reacțiilor climatice.[174][175] Modelele prezic și circulația oceanelor, ciclul anual al anotimpurilor și fluxurile de carbon dintre suprafața terestră și atmosferă.[176]

Realismul fizic al modelelor este testat prin examinarea capacității lor de a simula clima actuală sau din trecut.[177] Modelele mai vechi au subestimat ritmul reducerii suprafeței arctice[178] și ritmul creșterii precipitațiilor.[179] Creșterea nivelului mării din 1990 a fost subestimată în modelele mai vechi, dar modelele mai recente concordă bine cu observațiile.[180] Evaluarea Națională a Climei publicată în 2017 în Statele Unite notează că „modelele climatice ar putea încă să subestimeze sau să omită procese de reacție relevante”.[181] În plus, modelele climatice ar putea fi incapabile să prezică în mod adecvat schimbările climatice regionale de scurtă durată.[182]

Un subset de modele climatice adaugă factori societali unui model climatic fizic. Aceste modele simulează cum populația, creșterea economică și consumul de energie afectează clima fizică și interacționează cu ea. Cu aceste informații, modelele pot produce scenarii de emisii viitoare de gaze cu efect de seră. Acestea sunt apoi folosite ca date de intrare pentru modelele climatice fizice și pentru modelele ciclului carbonului, pentru a prezice cum s-ar putea schimba concentrațiile atmosferice de gaze cu efect de seră.[183][184] În funcție de scenariul socioeconomic și de scenariul de atenuare, modelele produc concentrații atmosferice de CO2 care variază mult, între 380 și 1400 ppm.[185]

Impacturi

[modificare | modificare sursă]
În aproape toate țările și teritoriile din lume, cercetătorii din domeniul atribuirii evenimentelor extreme au concluzionat că încălzirea globală provocată de om a mărit numărul de zile cu căldură extremă față de normele pe termen lung.[186]

Efecte asupra mediului

[modificare | modificare sursă]

Efectele schimbărilor climatice asupra mediului sunt ample și cu bătaie lungă, afectând oceanele, gheața și vremea. Schimbările pot avea loc treptat sau rapid. Dovezile acestor efecte provin din studierea schimbărilor climatice din trecut, din modelare și din observațiile moderne.[187] Din anii 1950, secetele și valurile de căldură au apărut simultan cu o frecvență tot mai mare.[188] Evenimentele extrem de umede sau de secetoase din perioada musonului au crescut în India și Asia de Est.[189] Precipitațiile musonice din Emisfera Nordică au crescut din 1980.[190] Rata și intensitatea precipitațiilor uraganelor și taifunurilor cresc probabil,[191] iar aria lor geografică se extinde probabil spre poli ca răspuns la încălzirea climatică.[192] Frecvența ciclonilor tropicali nu a crescut ca urmare a schimbărilor climatice.[193]

Reconstituire istorică a nivelului mării și proiecții până în 2100, publicate în 2017 de U.S. Global Change Research Program[194]

Nivelul global al mării crește ca urmare a dilatării termice și a topirii ghețarilor și a calotelor glaciare. Creșterea nivelului mării s-a accentuat în timp, ajungând la 4,8cm pe deceniu între 2014 și 2023.[195] Pentru secolul al XXI-lea, IPCC proiectează o creștere a nivelului mării de 32-62cm într-un scenariu cu emisii scăzute, de 44-76cm într-unul intermediar și de 65-101cm într-un scenariu cu emisii foarte ridicate.[196] Procesele de instabilitate a calotelor glaciare marine din Antarctica ar putea adăuga substanțial la aceste valori,[197] inclusiv posibilitatea unei creșteri a nivelului mării de 2 metri până în 2100 în cazul unor emisii ridicate.[198]

Schimbările climatice au dus la decenii de micșorare și subțiere a gheții marine arctice.[199] Deși verile fără gheață se preconizează a fi rare la o încălzire de 1,5°C, ele urmează să apară o dată la trei-zece ani la un nivel de încălzire de 2°C.[200] Concentrațiile atmosferice mai mari de CO2 fac ca mai mult CO2 să se dizolve în oceane, ceea ce le face mai acide.[201] Deoarece oxigenul este mai puțin solubil în apă mai caldă,[202] concentrațiile lui din ocean scad, iar zonele moarte se extind.[203]

Puncte de basculare și impacturi pe termen lung

[modificare | modificare sursă]
Diferite niveluri de încălzire globală pot face ca diferite componente ale sistemului climatic al Pământului să atingă puncte de basculare care provoacă tranziții către stări diferite.[204][205]

Un grad mai mare de încălzire globală crește riscul depășirii unor „puncte de basculare”, praguri dincolo de care anumite impacturi majore nu mai pot fi evitate, chiar dacă temperaturile revin la starea anterioară.[206][207] De exemplu, calota glaciară a Groenlandei se topește deja, dar, dacă încălzirea globală atinge niveluri între 1,7°C și 2,3°C, topirea ei va continua până la dispariția completă. Dacă încălzirea este redusă ulterior la 1,5°C sau mai puțin, calota va pierde totuși mult mai multă gheață decât dacă încălzirea nu ar fi atins niciodată pragul.[208] În timp ce calotele glaciare s-ar topi de-a lungul mileniilor, alte puncte de basculare ar surveni mai rapid și ar lăsa societăților mai puțin timp de reacție. Prăbușirea unor curenți oceanici majori, precum Circulația meridională de răsturnare a Atlanticului (AMOC), și deteriorarea ireversibilă a unor ecosisteme-cheie precum Pădurea amazoniană și recifele de corali se pot desfășura în doar câteva decenii.[205] Prăbușirea AMOC ar fi o catastrofă climatică gravă, ce ar duce la o răcire a Emisferei Nordice.[209]

Efectele pe termen lung ale schimbărilor climatice asupra oceanelor includ topirea suplimentară a gheții, încălzirea oceanului, creșterea nivelului mării, acidifierea și dezoxigenarea oceanelor.[210] Impacturile pe termen lung se întind pe secole sau milenii, din cauza duratei mari de viață a CO2 în atmosferă.[211] Rezultatul este o creștere totală estimată a nivelului mării de 2,3 metri per degree Celsius (4,2 ft/°F) după 2.000 de ani.[212] Absorbția oceanică de CO2 este suficient de lentă încât acidifierea oceanelor va continua și ea vreme de sute sau mii de ani.[213] În plus, oceanele adânci (sub 2.000 metri (6.600 ft)) sunt deja angajate să piardă peste 10% din oxigenul lor dizolvat din cauza încălzirii petrecute până acum.[214] Mai mult, calota glaciară a Antarcticii de Vest pare angajată într-o topire practic ireversibilă, care ar crește nivelul mării cu cel puțin 3,3 m (10 ft 10 in) de-a lungul a circa 2.000 de ani.[205][215][216]

Natură și faună

[modificare | modificare sursă]

Încălzirea recentă a împins multe specii terestre și de apă dulce spre poli și spre altitudini mai mari.[217] De exemplu, arealul a sute de păsări nord-americane s-a deplasat spre nord cu un ritm mediu de 1,5km/an în ultimii 55 de ani.[218] Nivelurile atmosferice mai mari de CO2 și un sezon de creștere prelungit au dus la o înverzire globală. Totuși, valurile de căldură și seceta au redus productivitatea ecosistemelor în unele regiuni. Echilibrul viitor dintre aceste efecte opuse nu este clar.[219] Un fenomen conex, provocat de schimbările climatice, este încrângarea cu plante lemnoase, care afectează până la 500 de milioane de hectare la nivel global.[220] Schimbările climatice au contribuit la extinderea zonelor climatice mai uscate, cum ar fi extinderea deșerturilor în subtropice.[221] Amploarea și viteza încălzirii globale fac mai probabile schimbările abrupte în ecosisteme.[222] În ansamblu, se așteaptă ca schimbările climatice să ducă la dispariția multor specii.[223]

Oceanele s-au încălzit mai lent decât uscatul, dar plantele și animalele din ocean au migrat spre polii mai reci mai repede decât speciile de pe uscat.[224] La fel ca pe uscat, valurile de căldură din ocean apar mai frecvent din cauza schimbărilor climatice, dăunând unei game largi de organisme, precum coralii, laminariile și păsările marine.[225] Acidifierea oceanelor le îngreunează organismelor marine calcifiante, precum midiile, balanidele și coralii, producerea de cochilii și schelete, iar valurile de căldură au decolorat recifele de corali.[226] Înfloririle algale dăunătoare, intensificate de schimbările climatice și de eutrofizare, scad nivelul oxigenului, perturbă lanțurile trofice și provoacă pierderi mari de viață marină.[227] Ecosistemele de coastă sunt supuse unei presiuni deosebite. Aproape jumătate din zonele umede la nivel global au dispărut din cauza schimbărilor climatice și a altor impacturi umane.[228] Plantele sunt tot mai stresate de daunele provocate de insecte.[229]

Impacturile schimbărilor climatice asupra mediului

Oameni

[modificare | modificare sursă]
Vremea extremă va deveni tot mai frecventă pe măsură ce Pământul se încălzește.[234]

Efectele schimbărilor climatice îi afectează pe oameni pretutindeni în lume.[235] Impacturile pot fi observate pe toate continentele și în toate regiunile oceanice,[236] zonele cu latitudine mică și mai puțin dezvoltate fiind cele mai expuse.[237] Încălzirea continuă are potențial de „impacturi grave, larg răspândite și ireversibile” asupra oamenilor și ecosistemelor.[238] Riscurile sunt distribuite inegal, dar sunt în general mai mari pentru persoanele defavorizate din țările în curs de dezvoltare și din cele dezvoltate.[239]

Sănătate și alimentație

[modificare | modificare sursă]

Organizația Mondială a Sănătății consideră schimbările climatice una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale în secolul al XXI-lea.[12] Oamenii de știință au avertizat cu privire la daunele ireversibile pe care le provoacă.[240] Evenimentele meteorologice extreme afectează sănătatea publică, precum și securitatea alimentară și a apei.[241][242][243] Temperaturile extreme duc la creșterea numărului de îmbolnăviri și decese.[241][242] Schimbările climatice cresc intensitatea și frecvența evenimentelor meteorologice extreme.[242][243] Ele pot afecta transmiterea bolilor infecțioase, precum febra dengue și malaria.[240][241] Potrivit Forumului Economic Mondial, se preconizează 14,5 milioane de decese suplimentare din cauza schimbărilor climatice până în 2050.[244] 30% din populația globală trăiește în prezent în zone unde căldura și umiditatea extreme sunt deja asociate cu decese în exces.[245][246] Până în 2100, 50-75% din populația globală ar trăi în astfel de zone.[245][247]

Deși randamentele totale ale culturilor au crescut în ultimii 50 de ani datorită îmbunătățirilor din agricultură, schimbările climatice au încetinit deja ritmul de creștere a randamentelor.[243] Pescuitul a fost afectat negativ în mai multe regiuni.[243] Deși productivitatea agricolă a fost afectată pozitiv în unele zone de latitudine mare, zonele de latitudine medie și mică au fost afectate negativ.[243] Schimbările climatice afectează pretabilitatea terenurilor pentru multe culturi, zonele potrivite pentru anumite culturi deplasându-se de obicei spre latitudini și altitudini mai mari.[248] Potrivit Forumului Economic Mondial, o creștere a secetei în anumite regiuni ar putea provoca 3,2 milioane de decese din cauza malnutriției până în 2050 și întârzieri de creștere la copii.[249] La o încălzire de 2°C, efectivele globale de animale ar putea scădea cu 7-10% până în 2050, deoarece va fi disponibil mai puțin furaj.[250] Dacă emisiile continuă să crească pentru restul secolului, atunci ar surveni anual peste 9 milioane de decese legate de climă până în 2100.[251]

Economie, mijloace de trai și inegalitate

[modificare | modificare sursă]

Daunele economice cauzate de schimbările climatice pot fi grave și există riscul unor consecințe dezastruoase.[252] Se preconizează impacturi grave în Asia de Sud-Est și în Africa Subsahariană, unde majoritatea locuitorilor depind de resursele naturale și agricole.[253][254] Stresul termic poate împiedica muncitorii din aer liber să lucreze. Dacă încălzirea atinge 4°C, capacitatea de muncă în acele regiuni ar putea scădea cu 30-50%.[255] Banca Mondială estimează că, între 2016 și 2030, schimbările climatice ar putea împinge peste 120 de milioane de oameni în sărăcie extremă în absența adaptării.[256]

Inegalitățile bazate pe avere și statut social s-au accentuat din cauza schimbărilor climatice.[257] Dificultăți majore în atenuarea, adaptarea și refacerea după șocurile climatice sunt întâmpinate de oamenii marginalizați, care au un control mai redus asupra resurselor.[258][253] Popoarele indigene, care depind de pământul și ecosistemele lor, se vor confrunta cu amenințări la adresa bunăstării și modului lor de viață din cauza schimbărilor climatice.[259] O consultare de experți a concluzionat că rolul schimbărilor climatice în conflictele armate a fost mic în comparație cu factori precum inegalitatea socioeconomică și capacitățile statale.[260]

Deși femeile nu sunt în mod inerent mai expuse la schimbările climatice și la șocuri, limitele resurselor femeilor și normele de gen discriminatorii le restrâng capacitatea de adaptare și reziliența.[261] De exemplu, volumul de muncă al femeilor, inclusiv orele lucrate în agricultură, tinde să scadă mai puțin decât cel al bărbaților în timpul șocurilor climatice, precum stresul termic.[261]

Schimbările climatice amenință economia sportului prin perturbarea sezoanelor, deteriorarea infrastructurii și reducerea implicării suporterilor, cele mai imediate riscuri fiind observate în fotbal, sporturile de iarnă și evenimentele în aer liber.[262]

Migrația climatică

[modificare | modificare sursă]

Insulele joase și comunitățile de coastă sunt amenințate de creșterea nivelului mării, care face mai frecvente inundațiile urbane. Uneori, terenurile sunt pierdute definitiv în favoarea mării.[263] Aceasta ar putea duce la apatridie pentru locuitorii unor state insulare, precum Maldive și Tuvalu.[264] În unele regiuni, creșterea temperaturii și a umidității ar putea fi prea gravă pentru ca oamenii să se poată adapta.[265] În cel mai pesimist scenariu al schimbărilor climatice, modelele proiectează că zone în care trăiește aproape o treime din omenire ar putea deveni climate de nelocuit și extrem de calde, asemănătoare Saharei.[266]

Acești factori pot determina migrația climatică sau de mediu, în interiorul țărilor și între ele.[267] Se așteaptă ca tot mai mulți oameni să fie strămutați din cauza creșterii nivelului mării, a vremii extreme și a conflictelor generate de competiția tot mai mare pentru resursele naturale. Schimbările climatice pot crește și vulnerabilitatea, ducând la „populații captive”, care nu se pot muta din lipsă de resurse.[268]

Impacturile schimbărilor climatice asupra oamenilor

Reducerea și recapturarea emisiilor

[modificare | modificare sursă]
Scenariile de emisii globale de gaze cu efect de seră. Dacă toate țările își ating angajamentele climatice actuale, încălzirea medie până în 2100 ar depăși totuși cu mult obiectivul Acordului de la Paris de a menține încălzirea „mult sub 2 °C”.[274]

Emisiile de gaze cu efect de seră pot fi reduse prin eficiență și trecerea la surse de energie fără emisii de carbon; unele emisii pot fi și recapturate. Pentru a atinge obiectivul Acordului de la Paris de a limita încălzirea la 1,5°C, ar fi necesar ca emisiile globale de gaze cu efect de seră să atingă zero net până în jurul anului 2050,[275] iar pentru limita de 2°C, până în jurul anului 2070.[276] Aceasta necesită schimbări profunde, la scară largă și sistemice. Atenuarea eforturilor din sectorul energetic ar avea beneficii ample, inclusiv evitarea a milioane de decese premature din cauza poluării aerului în fiecare an.[277] Menținerea încălzirii sub 2°C în locul a 3°C ar fi cu mult mai puțin costisitoare.[278]

Traiectoriile care limitează încălzirea globală la 1,5°C descriu, de obicei, atingerea rapidă a unor emisii nete nule de CO2, urmată de folosirea unor tehnologii cu emisii nete negative pentru a compensa emisiile reziduale.[279] Aproape jumătate din traiectoriile modelate include emisii temporar peste țintă, care recurg la eliminarea dioxidului de carbon pentru a reveni ulterior sub nivelul-țintă.[280]

Chiar dacă se limitează încălzirea globală la 2°C, un miliard de oameni ar putea suporta valuri de căldură intense, iar sute de milioane s-ar putea confrunta cu lipsa apei.[281] Gestionarea radiației solare (SRM) este o abordare tehnologică posibilă de a limita încălzirea. SRM ar putea reduce temperaturile, dar are efecte secundare inegale și nu abordează concentrația crescută de CO2 din atmosferă.[282]

Energie curată

[modificare | modificare sursă]

Energia regenerabilă este esențială pentru limitarea schimbărilor climatice.[283] Timp de decenii, combustibilii fosili au reprezentat circa 80% din consumul mondial de energie.[284] Cota rămasă a fost împărțită între energia nucleară și cea regenerabilă. Se așteaptă ca acest mix să se schimbe semnificativ în următorii 30 de ani.[285] Energia solară și cea eoliană au cunoscut o creștere semnificativă și un progres economic în ultimul deceniu.[286] Energia fotovoltaică și eoliană terestră sunt cele mai ieftine forme de a construi noi capacități de generare a energiei în majoritatea țărilor.[287] Pentru multe zone lipsite de acces la rețele electrice, energia solară descentralizată este cea mai ieftină sursă de energie.[288]

Deși panourile solare fotovoltaice și turbinele eoliene și-au redus mult costurile, ele rămân variabile și dependente de vreme.[289] Există mai multe soluții tehnice pentru a le integra în rețea. Stocarea, de exemplu cea din bateriile litiu-ion, și hidrocentralele cu acumulare prin pompare, poate ajuta la echilibrarea producției variabile.[290] Conectarea rețelelor pe zone geografice largi, printr-o infrastructură de transport al energiei electrice, face mai ușoară furnizarea de energie fiabilă cu emisii reduse de carbon.[291] Reducerea sau adaptarea cererii de energie, de exemplu prin rețele inteligente, contribuie și ea.[292]

Hidroenergia și energia nucleară pot completa energiile regenerabile variabile, dar hidroenergia depinde de precipitații, iar centralele nucleare pot fi lente și costisitoare de construit.[293] Energia geotermală, bioenergia și energia mareomotrică contribuie și ele.[294]

Trecerea de la cărbune, care este cel mai poluant combustibil fosil, este esențială pentru limitarea schimbărilor climatice.[295] Însă țările care se bazează mult pe cărbune ar putea avea nevoie de sprijin economic pentru a face o tranziție justă către alte surse de energie.[296]

Conservarea energiei

[modificare | modificare sursă]

Reducerea cererii de energie este un alt aspect major al reducerii emisiilor. Dacă se folosește mai puțină energie, este necesară mai puțină energie curată. Aceasta face tranziția mai ușor de gestionat, dar contribuie și la mai multă confort, dacă se pune accent pe proiectare.[297] Este posibilă și îmbunătățirea eficienței energetice.[298]

Aparatele mai eficiente pot reduce mult consumul de energie.[299] Îmbunătățirile privind eficiența pot fi îngreunate de o serie de bariere, cum ar fi efectul de recul și obstacolele nefinanciare precum rezistența la schimbare și barierele administrative.[300]

În transport, trecerea la vehiculele electrice, îmbunătățirea transportului public și extinderea mobilității active (mersul cu bicicleta și pe jos) poate reduce emisiile.[301][302] Emisiile industriale, care sunt cauzate în principal de nevoia de energie termică, pot fi reduse prin electrificare și hidrogen.[303]

Agricultură și industrie

[modificare | modificare sursă]

Agricultura și silvicultura se confruntă cu o triplă provocare: limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, prevenirea conversiei suplimentare a pădurilor în terenuri agricole și satisfacerea cererii tot mai mari de alimente.[304] Un set de acțiuni ar putea reduce emisiile din agricultură și silvicultură cu două treimi față de nivelurile din 2010. Printre acestea se numără reducerea creșterii cererii de alimente și de alte produse agricole, creșterea productivității terenurilor, protejarea și refacerea pădurilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din producția agricolă.[305]

Din partea cererii, o componentă esențială pentru reducerea emisiilor este determinarea oamenilor să treacă la diete sustenabile, precum o cantitate mai mare de alimente de origine vegetală.[306] Eliminarea producției și a consumului de carne de vită și de lactate ar avea un impact substanțial.[307]

Producția de oțel și de ciment este responsabilă de circa 13% din emisiile industriale de CO2.[308] În aceste industrii, materialele cu emisii intense de carbon precum cocsul și varul joacă un rol central în producție, ceea ce face reducerea emisiilor mai dificilă.[309]

Eliminarea dioxidului de carbon

[modificare | modificare sursă]

Eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă este o metodă de a contrabalansa emisiile greu de eliminat, precum și de a reduce concentrațiile atmosferice totale.[310] Metodele de eliminare pe scară largă ar putea fi necesare pentru a atinge zero net.[311] Traiectoriile IPCC care limitează încălzirea la 1,5°C se bazează în general pe eliminarea a 100 până la 1.000 de miliarde de tone de CO2 pe parcursul secolului XXI.[312]

Se pot mări absorbanții de carbon terestri prin împădurire și reîmpădurire, precum și prin îmbunătățirea gestionării solului și a pădurilor.[313] Deoarece plantele mor și se descompun, o parte din carbonul stocat este eliberat din nou. Prin urmare, aceste metode ar putea fi vulnerabile la incendii, boli, secetă și alți factori.[314]

Metodele tehnologice de eliminare a dioxidului de carbon rămân în general scumpe și au un potențial de eliminare pe scară largă nesigur.[315] Nu se poate presupune că acestea vor putea fi utilizate suficient la scară largă și în timp util.[316] Captarea și stocarea dioxidului de carbon (CCS) poate fi aplicată centralelor electrice pe combustibili fosili și instalațiilor de bioenergie, dar este costisitoare și rareori a fost pusă în practică.[317]

Adaptare

[modificare | modificare sursă]

Adaptarea înseamnă „procesul de ajustare la schimbările climatice actuale sau așteptate și la efectele lor”.[318] Fără atenuare suplimentară, adaptarea nu poate evita riscul unor impacturi „grave, larg răspândite și ireversibile”.[319] Un grad mai mare de schimbare climatică necesită mai multă adaptare, iar unele forme de adaptare pot avea, la rândul lor, efecte adverse.[320]

Nevoile de adaptare variază de la o zonă la alta.[321] Multe regiuni de coastă joase au populații numeroase și necesită protecție împotriva creșterii nivelului mării.[322] Măsurile de adaptare cuprind baraje și diguri, restaurarea ecosistemelor și mutarea planificată departe de zonele periculoase.[323] Alte metode de adaptare includ construirea unei mai bune infrastructuri de gestionare a apei pentru a face față atât secetei, cât și inundațiilor, îmbunătățirea culturilor pentru a rezista la secetă și investiții în sisteme de sănătate mai bune.[324]

Măsurile care abordează simultan atenuarea și adaptarea pot avea beneficii multiple. De exemplu, infrastructura verde precum spațiile verzi urbane reduc insulele de căldură urbane și, în același timp, absorb carbon.[325]

Politici și politică

[modificare | modificare sursă]

Țările vulnerabile la schimbările climatice au avut, în general, o contribuție mai mică la emisiile globale. Aceasta ridică întrebări privind justiția și echitatea.[326] Limitarea încălzirii globale face mult mai ușoară atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, precum eradicarea sărăciei și reducerea inegalităților.[327] Legătura este recunoscută în Obiectivul de dezvoltare durabilă 13, „Acțiune climatică”.[328]

Opțiuni de politici

[modificare | modificare sursă]

Politicile de reducere a emisiilor pot fi împărțite în trei categorii principale. În primul rând, politicile privind prețul carbonului includ taxele pe carbon și sistemele de comercializare a emisiilor.[329] În al doilea rând, politicile de reglementare, precum standardele de performanță pentru aparate și vehicule, pot ghida industria.[330] În al treilea rând, subvențiile și stimulentele pot accelera dezvoltarea tehnologiei.[331]

Multe țări urmăresc reducerea consumului de combustibili fosili. Aceasta include eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili, care se ridicau la 7 trilioane de dolari SUA în 2022, dacă se includ costurile indirecte precum poluarea aerului.[332]

Justiție climatică

[modificare | modificare sursă]

Amplasarea și momentul impacturilor și eforturilor climatice ridică probleme de echitate. Justiția climatică analizează problemele legate de drepturile omului, egalitatea socială și egalitatea de gen în raport cu schimbările climatice.[333] Cei mai afectați de schimbările climatice, precum comunitățile cu venituri reduse, adesea contribuie cel mai puțin la ele.[334]

Acorduri climatice internaționale

[modificare | modificare sursă]
Începând cu anul 2000, emisiile tot mai mari de CO2 din China și din restul lumii au depășit volumul emisiilor din Statele Unite și Europa.

Din 1994, aproape toate țările din lume sunt părți la tratatul internațional Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC).[335] Obiectivul UNFCCC este de a preveni interferența umană periculoasă cu sistemul climatic.[336] UNFCCC nu limitează în sine emisiile, ci oferă mai degrabă un cadru pentru protocoale care le pot limita.[337] Emisiile globale au crescut de la semnarea UNFCCC.[338]

Protocolul de la Kyoto din anul 1997 a extins UNFCCC și a inclus angajamente obligatorii pentru majoritatea țărilor dezvoltate de a-și limita emisiile.[339] În timpul negocierilor, Grupul celor 77 (reprezentând țările în curs de dezvoltare) a promovat un mandat care le cerea țărilor dezvoltate să „preia conducerea” în reducerea emisiilor, deoarece țările dezvoltate au contribuit cel mai mult la acumularea de gaze cu efect de seră din atmosferă.[340]

Acordul de la Paris din anul 2015 a înlocuit Protocolul de la Kyoto. Semnat de fiecare țară din lume,[341] Acordul de la Paris are ca obiectiv menținerea „creșterii temperaturii medii globale mult sub 2°C peste nivelul preindustrial” și depunerea de eforturi „pentru a limita creșterea temperaturii la 1,5°C”.[342] Obiectivul de 1,5°C a fost adoptat în urma presiunii din partea națiunilor vulnerabile la climă, precum micile state insulare.[343]

Ca parte a Acordului de la Paris, țările trebuie să își prezinte planurile de reducere a emisiilor la fiecare cinci ani, sub forma unor contribuții stabilite la nivel național.[344] Acordul nu impune însă țărilor un obiectiv specific de emisii, iar acesta rămâne voluntar.[345] Mai multe țări sau regiuni-cheie și-au stabilit un obiectiv de zero net al emisiilor, inclusiv Uniunea Europeană (până în 2050) și China (până în 2060).[346]

În anul 1987, Protocolul de la Montreal, adoptat ca răspuns la reducerea stratului de ozon, ar putea fi limitat mai multă încălzire globală decât obiectivele inițiale, deoarece substanțele care distrug stratul de ozon sunt și puternice gaze cu efect de seră.[347]

Răspunsuri naționale

[modificare | modificare sursă]
Emisii anuale de CO2 pe regiune. Acestea măsoară emisiile provenite din combustibili fosili și din industrie.

În anul 2019, parlamentul britanic a devenit primul guvern național din lume care a declarat o urgență climatică.[348] Alte țări și jurisdicții au urmat exemplul.[349] În 2021, Curtea Constituțională Federală a Germaniei a decis că guvernul german nu reușise să protejeze suficient generațiile viitoare.[350] China s-a angajat să atingă un vârf al emisiilor înainte de 2030 și zero net până în 2060.[351]

Un „acord verde” combină de obicei politici privind clima cu obiective economice mai ample, precum crearea de locuri de muncă și creșterea economică.[352] Acordul verde european urmărește să facă Uniunea Europeană neutră climatic până în 2050.[353]

Societate și cultură

[modificare | modificare sursă]

Negare și dezinformare

[modificare | modificare sursă]

Negarea schimbărilor climatice înseamnă negarea, respingerea sau punerea la îndoială nejustificată a consensului științific privind schimbările climatice.[354] Mai multe grupuri de interese au respins, au negat sau au pus la îndoială știința schimbărilor climatice.[355] Industria combustibililor fosili și-a finanțat propriile cercetări și campanii de relații publice pentru a submina și a contesta rezultatele științifice și a promova negarea schimbărilor climatice.[356]

Termenii „schimbări climatice” și „încălzire globală” au ajuns să fie folosiți în contexte care sugerează un pericol iminent.[357] Modul în care sunt formulate mesajele privind schimbările climatice afectează opinia publică și disponibilitatea de a acționa.[358]

Conștientizare publică și opinie

[modificare | modificare sursă]

Schimbările climatice au atras atenția publicului la sfârșitul anilor 1980 și au continuat să fie un subiect major.[359] Înțelegerea publicului asupra cauzelor și consecințelor schimbărilor climatice s-a îmbunătățit în timp, dar rămâne un grad ridicat de îngrijorare și confuzie.[360]

Din anul 2018, o serie de proteste și greve, precum Grevele școlare pentru climă inspirate de Greta Thunberg, au dat glas mișcării pentru climă.[361] Mișcări precum Extinction Rebellion au recurs la dezobediență civilă pentru a atrage atenția.[362]

Există diferențe regionale importante în conștientizarea și îngrijorarea publică.[363] Un sondaj din anii 2021-2022 a arătat că mulți oameni subestimează cât de mulți dintre concetățenii lor sunt îngrijorați de climă și dispuși să acționeze.[21][22]

Istorie

[modificare | modificare sursă]

Descoperiri timpurii

[modificare | modificare sursă]
Eunice Newton Foote a demonstrat în 1856 că lumina soarelui încălzește mai mult aerul cu conținut de dioxid de carbon.[364]

Oamenii de știință din secolul al XIX-lea, precum Alexander von Humboldt, au început să anticipeze efectele schimbării climatice.[365] În anii 1820, Joseph Fourier a propus efectul de seră pentru a explica de ce temperatura Pământului este mai ridicată decât ar fi de așteptat doar din lumina soarelui.[366] Atmosfera Pământului lasă lumina soarelui să treacă și încălzească suprafața, care apoi eliberează căldura.[367] În 1856, Eunice Newton Foote a demonstrat că efectul de încălzire al soarelui este mai mare pentru aerul cu dioxid de carbon și a emis ipoteza că nivelurile mai mari de CO2 ar face clima mai caldă.[364]

John Tyndall a extins această cercetare în anii 1860, arătând că efectul de seră se datorează unei mici părți a atmosferei, principalele gaze cu efect de seră fiind vaporii de apă și CO2.[368] În 1896, Svante Arrhenius a calculat că dublarea nivelurilor de CO2 ar duce la o creștere a temperaturii de 5-6 °C.[369]

Dezvoltarea unui consens științific

[modificare | modificare sursă]

În anii 1950, Charles David Keeling a început să înregistreze creșterea constantă a nivelurilor de CO2 din atmosferă, producând curba Keeling.[370] Mai mulți oameni de știință au atras atenția asupra problemei. În 1979, prima Conferință Mondială asupra Climei a avut loc la Geneva.[371] În aceeași perioadă, Raportul Charney din 1979 a concluzionat că dublarea CO2 ar duce probabil la o încălzire de 3°C, cu o marjă de eroare.[371]

În 1988, Organizația Meteorologică Mondială și Programul Națiunilor Unite pentru Mediu au înființat Grupul interguvernamental de experți în evoluția climei (IPCC).[372] IPCC și-a publicat primul raport de evaluare în 1990, care a condus la crearea UNFCCC.[373]

Evoluții recente

[modificare | modificare sursă]

Începând cu anii 2000, cercetătorii au dezvoltat metode de atribuire a evenimentelor extreme, care le permit să estimeze în ce măsură schimbările climatice provocate de om au făcut ca un anumit fenomen meteorologic extrem să fie mai probabil sau mai intens.[374] Al șaselea raport de evaluare al IPCC (2021-2023) a subliniat că schimbările climatice sunt „fără echivoc” provocate de activitățile umane și că multe schimbări sunt deja ireversibile.[375]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Forster et al. 2024, p. 2626. : „The indicators show that, for the 2014–2023 decade average, observed warming was 1.19 [1.06 to 1.30] °C, of which 1.19 [1.0 to 1.4] °C was human-induced.”
  2. ↑ Lynas, Mark; Houlton, Benjamin Z.; Perry, Simon (). „Greater than 99% consensus on human caused climate change in the peer-reviewed scientific literature”. Environmental Research Letters. 16 (11): 114005. Bibcode:2021ERL....16k4005L. doi:10.1088/1748-9326/ac2966 Accesibil gratuit.
  3. 1 2 Our World in Data, 18 September 2020.
  4. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. 67. : „Concentrations of CO2, methane (Format:CH4), and nitrous oxide (Format:N2O) have increased to levels unprecedented in at least 800,000 years, and there is high confidence that current CO2 concentrations have not been experienced for at least 2 million years.”
  5. ↑
    • IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 9. : „Observed increases in areas burned by wildfires have been attributed to human-induced climate change in some regions (medium to high confidence)”
  6. ↑ IPCC SROCC 2019, p. 16. : „Over the last decades, global warming has led to widespread shrinking of the cryosphere, with mass loss from ice sheets and glaciers (very high confidence), reductions in snow cover (high confidence) and Arctic sea ice extent and thickness (very high confidence), and increased permafrost temperature (very high confidence).”
  7. ↑ IPCC AR6 WG1 Ch11 2021, p. 1517.
  8. ↑ EPA (). „Climate Impacts on Ecosystems”. Arhivat din original la . Accesat în . Mountain and arctic ecosystems and species are particularly sensitive to climate change... As ocean temperatures warm and the acidity of the ocean increases, bleaching and coral die-offs are likely to become more frequent.
  9. ↑ IPCC SR15 Ch1 2018, p. 64. : „Sustained net zero anthropogenic emissions of CO2 and declining net anthropogenic non-CO2 radiative forcing over a multi-decade period would halt anthropogenic global warming over that period, although it would not halt sea level rise or many other aspects of climate system adjustment.”
  10. ↑ „Consequences of climate change”. climate.ec.europa.eu (în engleză). European Commission. Accesat în .
  11. ↑
  12. 1 2 WHO, Nov 2023.
  13. ↑ IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 19.
  14. ↑
    • IPCC AR6 WG2 SPM 2022, pp. 21–26.
    • IPCC AR6 WG2 Ch16 2022, p. 2504.
    • IPCC AR6 SYR SPM 2023, pp. 8–9. : „Effectiveness15 of adaptation in reducing climate risks16 is documented for specific contexts, sectors and regions (high confidence) ... Soft limits to adaptation are currently being experienced by small-scale farmers and households along some low-lying coastal areas (medium confidence) resulting from financial, governance, institutional and policy constraints (high confidence). Some tropical, coastal, polar and mountain ecosystems have reached hard adaptation limits (high confidence). Adaptation does not prevent all losses and damages, even with effective adaptation and before reaching soft and hard limits (high confidence).”
  15. ↑ Tietjen, Bethany (). „Loss and damage: Who is responsible when climate change harms the world's poorest countries?”. The Conversation. Accesat în .
  16. ↑ „Climate Change 2022: Impacts, Adaptation and Vulnerability”. IPCC. . Accesat în .
  17. ↑ „2024 – a second record-breaking year, following the exceptional 2023”. Copernicus Programme. . Accesat în .
  18. ↑ Carrington, Damian (). „Hottest year on record sent planet past 1.5C of heating for first time in 2024”. The Guardian. Accesat în .
  19. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. 71.
  20. 1 2 United Nations Environment Programme 2024, p. XVIII. : „The full implementation and continuation of the level of mitigation effort implied by unconditional or conditional NDC scenarios lower these projections to 2.8 °C (range: 1.9–3.7) and 2.6 °C (range: 1.9–3.6), respectively. All with at least a 66 per cent chance.”
  21. 1 2 Carrington, Damian (). „Global majority want more climate action”. The Guardian.
  22. 1 2 Andre, Peter; Boneva, Teodora; Chopra, Felix; Falk, Armin (). „Globally representative evidence on the actual and perceived support for climate action”. Nature Climate Change. 14: 253–259. doi:10.1038/s41558-024-01925-3.
  23. ↑ United Nations Environment Programme 2024, p. XV. : „As at 1 June 2024, 101 parties representing 107 countries and covering approximately 82 per cent of global GHG emissions had adopted net-zero pledges either in law (28 parties), in a policy document such as an NDC or a long-term strategy (56 parties), or in an announcement by a high-level government official (17 parties).”
  24. ↑
  25. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, p. 84. : „Stringent emissions reductions at the level required for 2°C or 1.5°C are achieved through the increased electrification of buildings, transport, and industry, consequently all pathways entail increased electricity generation (high confidence).”
  26. ↑
  27. ↑ Duarte, C.M.; Delgado-Huertas, A.; et al. (). „Carbon burial in sediments below seaweed farms matches that of Blue Carbon habitats”. Nature Climate Change. 15 (2): 180–187. Bibcode:2025NatCC..15..180D. doi:10.1038/s41558-024-02238-1.
  28. ↑ Winfield, E.; Ostoja, S. (). „Climate-Smart Agriculture: Soil Health & Carbon Farming [Factsheet]”. USDA California Climate Hub. Accesat în .
  29. 1 2 NASA, 5 December 2008. .
  30. ↑ NASA, 7 July 2020.
  31. ↑ Shaftel 2016. : „ 'Climate change' and 'global warming' are often used interchangeably but have distinct meanings. ... Global warming refers to the upward temperature trend across the entire Earth since the early 20th century ... Climate change refers to a broad range of global phenomena ...[which] include the increased temperature trends described by global warming.”
  32. ↑ Associated Press, 22 September 2015. : „The terms global warming and climate change can be used interchangeably. Climate change is more accurate scientifically to describe the various effects of greenhouse gases on the world because it includes extreme weather, storms and changes in rainfall patterns, ocean acidification and sea level”.
  33. ↑ IPCC AR5 SYR Glossary 2014, p. 120. : „Climate change refers to a change in the state of the climate that can be identified (e.g., by using statistical tests) by changes in the mean and/or the variability of its properties and that persists for an extended period, typically decades or longer. Climate change may be due to natural internal processes or external forcings such as modulations of the solar cycles, volcanic eruptions and persistent anthropogenic changes in the composition of the atmosphere or in land use.”
  34. ↑ Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC), ed. (), „Annex VII: Glossary”, Climate Change 2021 – The Physical Science Basis: Working Group I Contribution to the Sixth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 2215–2256, doi:10.1017/9781009157896.022, ISBN 978-1-009-15788-9, accesat în
  35. ↑ Broecker, Wallace S. (). „Climatic Change: Are We on the Brink of a Pronounced Global Warming?”. Science. 189 (4201): 460–463. Bibcode:1975Sci...189..460B. doi:10.1126/science.189.4201.460. JSTOR 1740491. PMID 17781884.
  36. ↑ Weart "The Public and Climate Change: The Summer of 1988". , „News reporters gave only a little attention ...”.
  37. ↑ Joo et al. 2015. .
  38. ↑ Hodder & Martin 2009.
  39. ↑ BBC Science Focus Magazine, 3 February 2020.
  40. ↑ Neukom et al. 2019b. .
  41. ↑ „Global Annual Mean Surface Air Temperature Change”. NASA. Accesat în .
  42. ↑ IPCC AR6 WG1 Ch2 2021, pp. 294, 296.
  43. ↑ IPCC AR6 WG1 Ch2 2021, p. 366.
  44. ↑ Marcott, S. A.; Shakun, J. D.; Clark, P. U.; Mix, A. C. (). „A reconstruction of regional and global temperature for the past 11,300 years”. Science. 339 (6124): 1198–1201. Bibcode:2013Sci...339.1198M. doi:10.1126/science.1228026. PMID 23471405.
  45. ↑ IPCC AR6 WG1 Ch2 2021, p. 296.
  46. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch5 2013, p. 386.
  47. ↑ Neukom et al. 2019a.
  48. ↑ IPCC SR15 Ch1 2018, p. 57. : „This report adopts the 51-year reference period, 1850–1900 inclusive, assessed as an approximation of pre-industrial levels in AR5 ... Temperatures rose by 0.0 °C–0.2 °C from 1720–1800 to 1850–1900”
  49. ↑ Hawkins et al. 2017, p. 1844.
  50. ↑ „Mean Monthly Temperature Records Across the Globe / Timeseries of Global Land and Ocean Areas at Record Levels for September from 1951–2023”. NCEI.NOAA.gov. National Centers for Environmental Information (NCEI) of the National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA). septembrie 2023. Arhivat din original la . (schimbați „202309” în URL pentru a vedea alți ani decât 2023 și alte luni decât 09=septembrie)
  51. ↑ IPCC AR5 WG1 Summary for Policymakers 2013, pp. 4–5. : „Global-scale observations from the instrumental era began in the mid-19th century for temperature and other variables ... the period 1880 to 2012 ... multiple independently produced datasets exist.”
  52. ↑ „Global 'Sunscreen' Has Likely Thinned, Report NASA Scientists”. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în .
  53. 1 2 3 Quaas, Johannes; Jia, Hailing; Smith, Chris; Albright, Anna Lea; Aas, Wenche; Bellouin, Nicolas; Boucher, Olivier; Doutriaux-Boucher, Marie; Forster, Piers M.; Grosvenor, Daniel; Jenkins, Stuart; Klimont, Zbigniew; Loeb, Norman G.; Ma, Xiaoyan; Naik, Vaishali; Paulot, Fabien; Stier, Philip; Wild, Martin; Myhre, Gunnar; Schulz, Michael (). „Robust evidence for reversal of the trend in aerosol effective climate forcing”. Atmospheric Chemistry and Physics. 22 (18): 12221–12239. Bibcode:2022ACP....2212221Q. doi:10.5194/acp-22-12221-2022 Accesibil gratuit. hdl:20.500.11850/572791 Accesibil gratuit.
  54. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. 43.
  55. ↑ IPCC SR15 Ch1 2018, p. 81. .
  56. ↑ Forster et al. 2024, p. 2626.
  57. ↑ Samset, B. H.; Fuglestvedt, J. S.; Lund, M. T. (). „Delayed emergence of a global temperature response after emission mitigation”. Nature Communications. 11 (1): 3261. Bibcode:2020NatCo..11.3261S. doi:10.1038/s41467-020-17001-1. hdl:11250/2771093 Accesibil gratuit. PMC 7341748 Accesibil gratuit. PMID 32636367. At the time of writing, that translated into 2035–2045, where the delay was mostly due to the impacts of the around 0.2 °C of natural, interannual variability of global mean surface air temperature
  58. ↑ Seip, Knut L.; Grøn, ø.; Wang, H. (). „Global lead-lag changes between climate variability series coincide with major phase shifts in the Pacific decadal oscillation”. Theoretical and Applied Climatology (în engleză). 154 (3–4): 1137–1149. Bibcode:2023ThApC.154.1137S. doi:10.1007/s00704-023-04617-8 Accesibil gratuit. hdl:11250/3088837 Accesibil gratuit.
  59. ↑ Yao, Shuai-Lei; Huang, Gang; Wu, Ren-Guang; Qu, Xia (ianuarie 2016). „The global warming hiatus—a natural product of interactions of a secular warming trend and a multi-decadal oscillation”. Theoretical and Applied Climatology (în engleză). 123 (1–2): 349–360. Bibcode:2016ThApC.123..349Y. doi:10.1007/s00704-014-1358-x.
  60. ↑ Xie, Shang-Ping; Kosaka, Yu (iunie 2017). „What Caused the Global Surface Warming Hiatus of 1998–2013?”. Current Climate Change Reports (în engleză). 3 (2): 128–140. Bibcode:2017CCCR....3..128X. doi:10.1007/s40641-017-0063-0.
  61. ↑ Tollefson, Jeff (). „Earth breaches 1.5 °C climate limit for the first time: what does it mean?”. Nature. 637 (8047): 769–770. Bibcode:2025Natur.637..769T. doi:10.1038/d41586-025-00010-9. PMID 39794429.
  62. ↑ „Summary for Policymakers”. Climate Change 2021 – the Physical Science Basis. . pp. 3–32. doi:10.1017/9781009157896.001. ISBN 978-1-009-15789-6.
  63. ↑ McGrath, Matt (). „Global warming set to break key 1.5C limit for first time”. BBC News. Accesat în . The researchers stress that temperatures would have to stay at or above 1.5C for 20 years to be able to say the Paris agreement threshold had been passed.
  64. ↑ Kennedy et al. 2010, p. S26. . Figura 2.5.
  65. ↑ Loeb et al. 2021.
  66. ↑ „Global Warming”. NASA JPL. . Accesat în . Satellite measurements show warming in the troposphere but cooling in the stratosphere. This vertical pattern is consistent with global warming due to increasing greenhouse gases but inconsistent with warming from natural causes.
  67. ↑ Kennedy et al. 2010, pp. S26, S59–S60.
  68. ↑ USGCRP Chapter 1 2017, p. 35.
  69. ↑ IPCC AR6 WG2 2022, pp. 257–260.
  70. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 7.
  71. ↑ Sutton, Dong & Gregory 2007. .
  72. ↑ „Climate Change: Ocean Heat Content”. Noaa Climate.gov. NOAA. . Arhivat din original la . Accesat în .
  73. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch3 2013, p. 257. : „Ocean warming dominates the global energy change inventory. Warming of the ocean accounts for about 93% of the increase in the Earth's energy inventory between 1971 and 2010 (high confidence), with warming of the upper (0 to 700 m) ocean accounting for about 64% of the total.
  74. ↑ von Schuckman, K.; Cheng, L.; Palmer, M. D.; Hansen, J.; et al. (). „Heat stored in the Earth system: where does the energy go?”. Earth System Science Data. 12 (3): 2013–2041. Bibcode:2020ESSD...12.2013V. doi:10.5194/essd-12-2013-2020 Accesibil gratuit. hdl:20.500.11850/443809 Accesibil gratuit.
  75. ↑ NOAA, 10 July 2011. .
  76. 1 2 United States Environmental Protection Agency 2016, p. 5. : „Black carbon that is deposited on snow and ice darkens those surfaces and decreases their reflectivity (albedo). This is known as the snow/ice albedo effect. This effect results in the increased absorption of radiation that accelerates melting.”
  77. ↑ „Arctic warming three times faster than the planet, report warns”. Phys.org (în engleză). . Accesat în .
  78. ↑ Rantanen, Mika; Karpechko, Alexey Yu; Lipponen, Antti; Nordling, Kalle; Hyvärinen, Otto; Ruosteenoja, Kimmo; Vihma, Timo; Laaksonen, Ari (). „The Arctic has warmed nearly four times faster than the globe since 1979”. Communications Earth & Environment. 3 (1): 168. Bibcode:2022ComEE...3..168R. doi:10.1038/s43247-022-00498-3 Accesibil gratuit. hdl:11250/3115996 Accesibil gratuit.
  79. ↑ Liu, Wei; Fedorov, Alexey V.; Xie, Shang-Ping; Hu, Shineng (). „Climate impacts of a weakened Atlantic Meridional Overturning Circulation in a warming climate”. Science Advances. 6 (26). Bibcode:2020SciA....6.4876L. doi:10.1126/sciadv.aaz4876. PMC 7319730 Accesibil gratuit. PMID 32637596. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  80. 1 2 Pearce, Fred (). „New Research Sparks Concerns That Ocean Circulation Will Collapse” (în engleză). Accesat în .
  81. ↑ Lee, Sang-Ki; Lumpkin, Rick; Gomez, Fabian; Yeager, Stephen; Lopez, Hosmay; Takglis, Filippos; Dong, Shenfu; Aguiar, Wilton; Kim, Dongmin; Baringer, Molly (). „Human-induced changes in the global meridional overturning circulation are emerging from the Southern Ocean”. Communications Earth & Environment. 4 (1): 69. Bibcode:2023ComEE...4...69L. doi:10.1038/s43247-023-00727-3 Accesibil gratuit.
  82. ↑ „NOAA Scientists Detect a Reshaping of the Meridional Overturning Circulation in the Southern Ocean”. NOAA. .
  83. ↑ Schuur, Edward A. G.; Abbott, Benjamin W.; Commane, Roisin; Ernakovich, Jessica; Euskirchen, Eugenie; Hugelius, Gustaf; Grosse, Guido; Jones, Miriam; Koven, Charlie; Leshyk, Victor; Lawrence, David; Loranty, Michael M.; Mauritz, Marguerite; Olefeldt, David; Natali, Susan; Rodenhizer, Heidi; Salmon, Verity; Schädel, Christina; Strauss, Jens; Treat, Claire; Turetsky, Merritt (). „Permafrost and Climate Change: Carbon Cycle Feedbacks From the Warming Arctic”. Annual Review of Environment and Resources. 47: 343–371. Bibcode:2022ARER...47..343S. doi:10.1146/annurev-environ-012220-011847 Accesibil gratuit. Medium-range estimates of Arctic carbon emissions could result from moderate climate emission mitigation policies that keep global warming below 3 °C (e.g., RCP4.5). This global warming level most closely matches country emissions reduction pledges made for the Paris Climate Agreement...
  84. ↑ Phiddian, Ellen (). „Explainer: IPCC Scenarios”. Cosmos. Accesat în . "The IPCC doesn't make projections about which of these scenarios is more likely, but other researchers and modellers can. The Australian Academy of Science, for instance, released a report last year stating that our current emissions trajectory had us headed for a 3 °C warmer world, roughly in line with the middle scenario. Climate Action Tracker predicts 2.5 to 2.9 °C of warming based on current policies and action, with pledges and government agreements taking this to 2.1 °C.
  85. ↑ WMO 2024b, p. 2.
  86. ↑ „Climate Change 2021 – The Physical Science Basis” (PDF). Intergovernmental Panel on Climate Change. . IPCC AR6 WGI. Arhivat din original (PDF) la .
  87. ↑ IPCC AR6 WG1 Summary for Policymakers 2021, p. SPM-17.
  88. ↑ Meinshausen, Malte; Smith, S. J.; Calvin, K.; Daniel, J. S.; Kainuma, M. L. T.; Lamarque, J-F.; Matsumoto, K.; Montzka, S. A.; Raper, S. C. B.; Riahi, K.; Thomson, A.; Velders, G. J. M.; van Vuuren, D.P. P. (). „The RCP greenhouse gas concentrations and their extensions from 1765 to 2300”. Climatic Change (în engleză). 109 (1–2): 213–241. Bibcode:2011ClCh..109..213M. doi:10.1007/s10584-011-0156-z Accesibil gratuit.
  89. ↑ Lyon, Christopher; Saupe, Erin E.; Smith, Christopher J.; Hill, Daniel J.; Beckerman, Andrew P.; Stringer, Lindsay C.; Marchant, Robert; McKay, James; Burke, Ariane; O'Higgins, Paul; Dunhill, Alexander M.; Allen, Bethany J.; Riel-Salvatore, Julien; Aze, Tracy (). „Climate change research and action must look beyond 2100”. Global Change Biology (în engleză). 28 (2): 349–361. doi:10.1111/gcb.15871 Accesibil gratuit. hdl:20.500.11850/521222 Accesibil gratuit. PMID 34558764.
  90. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, pp. 43–44.
  91. ↑ Rogelj et al. 2019.
  92. ↑ United Nations Environment Programme 2024, pp. XI, XVII.
  93. ↑ Brown, Patrick T.; Li, Wenhong; Xie, Shang-Ping (). „Regions of significant influence on unforced global mean surface air temperature variability in climate models: Origin of global temperature variability”. Journal of Geophysical Research: Atmospheres. 120 (2): 480–494. doi:10.1002/2014JD022576 Accesibil gratuit. hdl:10161/9564 Accesibil gratuit.
  94. ↑ Trenberth, Kevin E.; Fasullo, John T. (decembrie 2013). „An apparent hiatus in global warming?”. Earth's Future. 1 (1): 19–32. Bibcode:2013EaFut...1...19T. doi:10.1002/2013EF000165 Accesibil gratuit.
  95. ↑ National Research Council 2012, p. 9.
  96. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch10 2013, p. 916. .
  97. ↑ Knutson 2017, p. 443. ; IPCC AR5 WG1 Ch10 2013, pp. 875–876.
  98. 1 2 USGCRP 2009, p. 20. .
  99. ↑ IPCC AR6 WG1 Summary for Policymakers 2021, p. 7.
  100. ↑ NASA. „The Causes of Climate Change”. Climate Change: Vital Signs of the Planet. Arhivat din original la . Accesat în .
  101. ↑ Ozonul acționează ca un gaz cu efect de seră în cel mai jos strat al atmosferei, troposfera (spre deosebire de stratul de ozon stratosferic). Wang, Shugart & Lerdau 2017.
  102. ↑ Schmidt et al. 2010. ; USGCRP Climate Science Supplement 2014, p. 742.
  103. ↑ IPCC AR4 WG1 Ch1 2007, FAQ1.1. : „To emit 240 W m−2, a surface would have to have a temperature of around −19 °C. This is much colder than the conditions that actually exist at the Earth's surface (the global mean surface temperature is about 14 °C).
  104. ↑ ACS. „What Is the Greenhouse Effect?”. Arhivat din original la . Accesat în .
  105. ↑ The Guardian, 19 February 2020. .
  106. ↑ WMO 2024a, p. 2. .
  107. ↑ The Cenozoic CO2 Proxy Integration Project (CenCOPIP) Consortium 2023.
  108. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. TS-35.
  109. ↑ Referințe pentru graficul Bugetului global de carbon, actualizat până în 2024:
    • Pentru intrările de carbon: „Home ›The Data Hub 2025 ›The Latest GCB Data (2025)”. Global Carbon Budget. Click pe „Global Carbon Budget v2025” pentru a descărca fișierul Excel xlsx. Înmulțiți aceste intrări de carbon cu 3,664 pentru a obține cifrele de dioxid de carbon. Conține date privind utilizarea terenurilor doar din 1959; vezi referințele OWID pentru date complete:
    • Pentru intrările de dioxid de carbon privind alte industrii, arderea la faclă, cimentul, gazul, petrolul și cărbunele: Ritchie, Hannah; Rosado, Pablo; Roser, Max (). „CO₂ emissions by fuel”. Our World in Data (OWID). Descărcați datele din graficul ales, „CO₂ emissions by fuel or industry type, World”.
    • Pentru intrările de dioxid de carbon privind utilizarea terenurilor: „Annual CO₂ emissions from land-use change”. Our World in Data (OWID). Selectați „Line”, alegeți „Download”, selectați „Data”, faceți click pe „Download displayed data”.
  110. ↑ IPCC AR6 WG3 Summary for Policymakers 2022, Figure SPM.1.
  111. ↑ Olivier & Peters 2019, p. 17.
  112. ↑ Our World in Data, 18 September 2020. ; EPA 2020. : „Greenhouse gas emissions from industry primarily come from burning fossil fuels for energy, as well as greenhouse gas emissions from certain chemical reactions necessary to produce goods from raw materials.”
  113. ↑ „Redox, extraction of iron and transition metals”. Hot air (oxygen) reacts with the coke (carbon) to produce carbon dioxide and heat energy to heat up the furnace. Removing impurities: The calcium carbonate in the limestone thermally decomposes to form calcium oxide. calcium carbonate → calcium oxide + carbon dioxide
  114. ↑ Kvande 2014. : „Carbon dioxide gas is formed at the anode, as the carbon anode is consumed upon reaction of carbon with the oxygen ions from the alumina (Al2O3). Formation of carbon dioxide is unavoidable as long as carbon anodes are used, and it is of great concern because CO2 is a greenhouse gas.”
  115. ↑ EPA 2020.
  116. ↑ Global Methane Initiative 2020. : „Estimated Global Anthropogenic Methane Emissions by Source, 2020: Enteric fermentation (27%), Manure Management (3%), Coal Mining (9%), Municipal Solid Waste (11%), Oil & Gas (24%), Wastewater (7%), Rice Cultivation (7%).”
  117. ↑ EPA 2019. : „Agricultural activities, such as fertilizer use, are the primary source of Format:N2O emissions.”
  118. ↑ Davidson 2009. : „2.0% of manure nitrogen and 2.5% of fertilizer nitrogen was converted to nitrous oxide between 1860 and 2005; these percentage contributions explain the entire pattern of increasing nitrous oxide concentrations over this period.”
  119. ↑ „Understanding methane emissions”. International Energy Agency.
  120. 1 2 Riebeek, Holli (). „The Carbon Cycle”. Earth Observatory. NASA. Arhivat din original la . Accesat în .
  121. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 10.
  122. ↑ IPCC SROCC Ch5 2019, p. 450. .
  123. ↑ Weisse, Mikaela; Goldman, Elizabeth (aprilie 2026). „Indicators of Forest Extent / Forest Loss /”. World Resources Institute (WRI). Arhivat din original la . Grafic în secțiunea intitulată „Annual rates of global tree cover loss have risen since 2000”.
  124. ↑ Ritchie & Roser 2018.
  125. ↑ The Sustainability Consortium, 13 September 2018. ; UN FAO 2016, p. 18. .
  126. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 18.
  127. ↑ Curtis et al. 2018.
  128. 1 2 Garrett, L.; Lévite, H.; Besacier, C.; Alekseeva, N.; Duchelle, M. (). The key role of forest and landscape restoration in climate action. Rome: FAO. doi:10.4060/cc2510en. ISBN 978-92-5-137044-5.
  129. 1 2 World Resources Institute, 8 December 2019.
  130. ↑ IPCC SRCCL Ch2 2019, p. 172. : „The global biophysical cooling alone has been estimated by a larger range of climate models and is −0.10 ± 0.14 °C; it ranges from −0.57 °C to +0.06 °C ... This cooling is essentially dominated by increases in surface albedo: historical land cover changes have generally led to a dominant brightening of land.”
  131. ↑ Haywood 2016, p. 456. ; McNeill 2017. ; Samset et al. 2018. .
  132. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch2 2013, p. 183. .
  133. ↑ He et al. 2018. ; Storelvmo et al. 2016.
  134. ↑ „Aerosol pollution has caused decades of global dimming”. American Geophysical Union. . Arhivat din original la . Accesat în .
  135. ↑ Monroe, Robert (). „Increased Atmospheric Dust has Masked Power of Greenhouse Gases to Warm Planet | Scripps Institution of Oceanography”. scripps.ucsd.edu (în engleză). Accesat în .
  136. ↑ Wild et al. 2005. ; Storelvmo et al. 2016. ; Samset et al. 2018. .
  137. ↑ Twomey 1977. .
  138. ↑ Albrecht 1989. .
  139. 1 2 3 USGCRP Chapter 2 2017, p. 78. .
  140. ↑ „A review of black carbon in snow and ice and its impact on the cryosphere”. Earth-Science Reviews (în engleză). 210. . doi:10.1016/j.ear. ISSN 0012-8252. Arhivat din original la .
  141. ↑ Ramanathan & Carmichael 2008.
  142. ↑ RIVM 2016. .
  143. ↑ Sand et al. 2015.
  144. ↑ „IMO 2020 – cutting sulphur oxide emissions”. imo.org.
  145. ↑ Carbon Brief, 3 July 2023.
  146. ↑ „Climate Science Special Report: Fourth National Climate Assessment, Volume I – Chapter 3: Detection and Attribution of Climate Change”. science2017.globalchange.gov. U.S. Global Change Research Program (USGCRP): 1–470. . Arhivat din original la . Adaptat direct din Fig. 3.3.
  147. ↑ Wuebbles, D. J.; Fahey, D. W.; Hibbard, K. A.; Deangelo, B.; Doherty, S.; Hayhoe, K.; Horton, R.; Kossin, J. P.; Taylor, P. C.; Waple, A. M.; Yohe, C. P. (). „Climate Science Special Report / Fourth National Climate Assessment (NCA4), Volume I /Executive Summary / Highlights of the Findings of the U.S. Global Change Research Program Climate Science Special Report”. globalchange.gov. U.S. Global Change Research Program: 1–470. doi:10.7930/J0DJ5CTG Accesibil gratuit (inactiv ). Arhivat din original la .
  148. ↑ National Academies 2008, p. 6.
  149. ↑ „Is the Sun causing global warming?”. Climate Change: Vital Signs of the Planet. . Arhivat din original la . Accesat în .
  150. ↑ IPCC AR4 WG1 Ch9 2007, pp. 702–703. ; Randel et al. 2009. .
  151. 1 2 USGCRP Chapter 2 2017, p. 79.
  152. ↑ Fischer & Aiuppa 2020.
  153. ↑ „Thermodynamics: Albedo”. NSIDC. Arhivat din original la . Accesat în .
  154. ↑ „The study of Earth as an integrated system”. Vitals Signs of the Planet. Earth Science Communications Team at NASA's Jet Propulsion Laboratory / California Institute of Technology. . Arhivat din original la .
  155. 1 2 USGCRP Chapter 2 2017, pp. 89–91.
  156. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. 58. : „The net effect of changes in clouds in response to global warming is to amplify human-induced warming, that is, the net cloud feedback is positive (high confidence)”
  157. ↑ USGCRP Chapter 2 2017, pp. 89–90.
  158. ↑ IPCC AR5 WG1 2013, p. 14.
  159. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. 93. : „Feedback processes are expected to become more positive overall (more amplifying of global surface temperature changes) on multi-decadal time scales as the spatial pattern of surface warming evolves and global surface temperature increases.”
  160. ↑ Williams, Ceppi & Katavouta 2020.
  161. ↑ NASA, 28 May 2013. .
  162. ↑ Cohen et al. 2014. .
  163. 1 2 Turetsky et al. 2019.
  164. ↑ Climate.gov, 23 June 2022. : „Carbon cycle experts estimate that natural "sinks"—processes that remove carbon from the atmosphere—on land and in the ocean absorbed the equivalent of about half of the carbon dioxide we emitted each year in the 2011–2020 decade.”
  165. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, p. TS-122, Box TS.5, Figure 1.
  166. ↑ Melillo et al. 2017. : Our first-order estimate of a warming-induced loss of 190 Pg of soil carbon over the 21st century is equivalent to the past two decades of carbon emissions from fossil fuel burning.
  167. ↑ IPCC SRCCL Ch2 2019, pp. 133, 144. .
  168. ↑ USGCRP Chapter 2 2017, pp. 93–95.
  169. ↑ Liu, Y.; Moore, J. K.; Primeau, F.; Wang, W. L. (). „Reduced CO2 uptake and growing nutrient sequestration from slowing overturning circulation”. Nature Climate Change. 13: 83–90. doi:10.1038/s41558-022-01555-7. OSTI 2242376.
  170. ↑ IPCC AR6 WG1 Technical Summary 2021, pp. 58, 59. : „Clouds remain the largest contribution to overall uncertainty in climate feedbacks.”
  171. ↑ Wolff et al. 2015. : „the nature and magnitude of these feedbacks are the principal cause of uncertainty in the response of Earth's climate (over multi-decadal and longer periods) to a particular emissions scenario or greenhouse gas concentration pathway.”
  172. ↑ IPCC AR5 SYR Glossary 2014, p. 120. .
  173. ↑ Carbon Brief, 15 January 2018, „What are the different types of climate models?”.
  174. ↑ Wolff et al. 2015.
  175. ↑ Carbon Brief, 15 January 2018, „Who does climate modelling around the world?”.
  176. ↑ Carbon Brief, 15 January 2018, „What is a climate model?”.
  177. ↑ IPCC AR4 WG1 Ch8 2007. , FAQ 8.1.
  178. ↑ Stroeve et al. 2007. ; National Geographic, 13 August 2019.
  179. ↑ Liepert & Previdi 2009. .
  180. ↑ Rahmstorf et al. 2007. ; Mitchum et al. 2018.
  181. ↑ USGCRP Chapter 15 2017. .
  182. ↑ Hébert, R.; Herzschuh, U.; Laepple, T. (). „Millennial-scale climate variability over land overprinted by ocean temperature fluctuations”. Nature Geoscience. 15 (1): 899–905. Bibcode:2022NatGe..15..899H. doi:10.1038/s41561-022-01056-4. PMC 7614181 Accesibil gratuit. PMID 36817575.
  183. ↑ Carbon Brief, 15 January 2018, „What are the inputs and outputs for a climate model?”.
  184. ↑ Matthews et al. 2009.
  185. ↑ Carbon Brief, 19 April 2018. ; Meinshausen 2019, p. 462. .
  186. ↑ Giguere, Otto; Tanenenbaum, Vahlbert (). „Climate Change and the Escalation of Global Extreme Heat: Assessing and Addressing the Risks” (PDF). Climate Central, Red Cross Red Crescent Climate Centre, and World Weather Attribution. Arhivat din original (PDF) la . Faceți click pe „Download the data”, iar în foaia de calcul alegeți fila „Countries and territories” din partea de jos pentru a vedea datele brute
  187. ↑ Hansen et al. 2016. ; Smithsonian, 26 June 2016. .
  188. ↑ USGCRP Chapter 15 2017, p. 415. .
  189. ↑ Scientific American, 29 April 2014. ; Burke & Stott 2017. .
  190. ↑ Liu, Fei; Wang, Bin; Ouyang, Yu; Wang, Hui; Qiao, Shaobo; Chen, Guosen; Dong, Wenjie (). „Intraseasonal variability of global land monsoon precipitation and its recent trend”. npj Climate and Atmospheric Science (în engleză). 5 (1): 30. Bibcode:2022npCAS...5...30L. doi:10.1038/s41612-022-00253-7 Accesibil gratuit. ISSN 2397-3722.
  191. ↑ USGCRP Chapter 9 2017, p. 260. .
  192. ↑ Studholme, Joshua; Fedorov, Alexey V.; Gulev, Sergey K.; Emanuel, Kerry; Hodges, Kevin (). „Poleward expansion of tropical cyclone latitudes in warming climates”. Nature Geoscience. 15: 14–28. doi:10.1038/s41561-021-00859-1.
  193. ↑ „Hurricanes and Climate Change”. Center for Climate and Energy Solutions. .
  194. ↑ NOAA 2017. .
  195. ↑ WMO 2024a, p. 6. .
  196. ↑ IPCC AR6 WG2 2022, p. 1302.
  197. ↑ DeConto & Pollard 2016.
  198. ↑ Bamber et al. 2019.
  199. ↑ Zhang et al. 2008.
  200. ↑ IPCC SROCC Summary for Policymakers 2019, p. 18.
  201. ↑ Doney et al. 2009. .
  202. ↑ Deutsch et al. 2011.
  203. ↑ IPCC SROCC Ch5 2019, p. 510. ; „Climate Change and Harmful Algal Blooms”. EPA. . Accesat în .
  204. ↑ „Tipping Elements – big risks in the Earth System”. Potsdam Institute for Climate Impact Research. Accesat în .
  205. 1 2 3 Armstrong McKay, David I.; Staal, Arie; Abrams, Jesse F.; Winkelmann, Ricarda; Sakschewski, Boris; Loriani, Sina; Fetzer, Ingo; Cornell, Sarah E.; Rockström, Johan; Lenton, Timothy M. (). „Exceeding 1.5 °C global warming could trigger multiple climate tipping points”. Science. 377 (6611). doi:10.1126/science.abn7950. hdl:10871/131584 Accesibil gratuit. PMID 36074831. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  206. ↑ IPCC SR15 Ch3 2018, p. 283. .
  207. ↑ Carbon Brief, 10 February 2020.
  208. ↑ Bochow, Nils; Poltronieri, Anna; Robinson, Alexander; Montoya, Marisa; Rypdal, Martin; Boers, Niklas (). „Overshooting the critical threshold for the Greenland ice sheet”. Nature. 622 (7983): 528–536. Bibcode:2023Natur.622..528B. doi:10.1038/s41586-023-06503-9. PMC 10584691 Accesibil gratuit. PMID 37853149.
  209. ↑ Ditlevsen, Peter; Ditlevsen, Susanne (). „Warning of a forthcoming collapse of the Atlantic meridional overturning circulation”. Nature Communications (în engleză). 14 (1): 4254. arXiv:2304.09160 Accesibil gratuit. Bibcode:2023NatCo..14.4254D. doi:10.1038/s41467-023-39810-w. PMC 10368695 Accesibil gratuit. PMID 37491344.
  210. ↑ IPCC AR6 WG1 Summary for Policymakers 2021, p. 21.
  211. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch12 2013, pp. 88–89, FAQ 12.3.
  212. ↑ Smith et al. 2009. ; Levermann et al. 2013.
  213. ↑ IPCC AR5 WG1 Ch12 2013, p. 1112.
  214. ↑ Oschlies, Andreas (). „A committed fourfold increase in ocean oxygen loss”. Nature Communications. 12 (1). Bibcode:2021NatCo..12.2307O. doi:10.1038/s41467-021-22584-4. PMC 8052459 Accesibil gratuit. PMID 33863893. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  215. ↑ Lau, Sally C. Y.; Wilson, Nerida G.; Golledge, Nicholas R.; Naish, Tim R.; Watts, Phillip C.; Silva, Catarina N. S.; Cooke, Ira R.; Allcock, A. Louise; Mark, Felix C.; Linse, Katrin (). „Genomic evidence for West Antarctic Ice Sheet collapse during the Last Interglacial”. Science. 382 (6677): 1384–1389. Bibcode:2023Sci...382.1384L. doi:10.1126/science.ade0664. PMID 38127761.
  216. ↑ Naughten, Kaitlin A.; Holland, Paul R.; De Rydt, Jan (). „Unavoidable future increase in West Antarctic ice-shelf melting over the twenty-first century”. Nature Climate Change. 13 (11): 1222–1228. Bibcode:2023NatCC..13.1222N. doi:10.1038/s41558-023-01818-x Accesibil gratuit.
  217. ↑ IPCC SR15 Ch3 2018, p. 218. .
  218. ↑ Martins, Paulo Mateus; Anderson, Marti J.; Sweatman, Winston L.; Punnett, Andrew J. (). „Significant shifts in latitudinal optima of North American birds”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (în engleză). 121 (15). Bibcode:2024PNAS..12107525M. doi:10.1073/pnas.2307525121 Accesibil gratuit. ISSN 0027-8424. PMC 11009622 Accesibil gratuit. PMID 38557189. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  219. ↑ IPCC SRCCL Ch2 2019, p. 133.
  220. ↑ Deng, Yuanhong; Li, Xiaoyan; Shi, Fangzhong; Hu, Xia (decembrie 2021). „Woody plant encroachment enhanced global vegetation greening and ecosystem water-use efficiency”. Global Ecology and Biogeography. 30 (12): 2337–2353. Bibcode:2021GloEB..30.2337D. doi:10.1111/geb.13386.
  221. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 7. ; Zeng & Yoon 2009. .
  222. ↑ Turner et al. 2020, p. 1.
  223. ↑ Urban 2015.
  224. ↑ Poloczanska et al. 2013. ; Lenoir et al. 2020.
  225. ↑ Smale et al. 2019.
  226. ↑ IPCC SROCC Summary for Policymakers 2019, p. 13.
  227. ↑ IPCC SROCC Ch5 2019, p. 510.
  228. ↑ IPCC SROCC Ch5 2019, p. 451.
  229. ↑ Azevedo-Schmidt, Lauren; Meineke, Emily K.; Currano, Ellen D. (). „Insect herbivory within modern forests is greater than fossil localities”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (în engleză). 119 (42). Bibcode:2022PNAS..11902852A. doi:10.1073/pnas.2202852119 Accesibil gratuit. ISSN 0027-8424. PMC 9586316 Accesibil gratuit. PMID 36215482. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  230. ↑ „Coral Reef Risk Outlook”. National Oceanic and Atmospheric Administration. . Accesat în . At present, local human activities, coupled with past thermal stress, threaten an estimated 75 percent of the world's reefs. By 2030, estimates predict more than 90% of the world's reefs will be threatened by local human activities, warming, and acidification, with nearly 60% facing high, very high, or critical threat levels.
  231. ↑ Carbon Brief, 7 January 2020. .
  232. ↑ IPCC AR5 WG2 Ch28 2014, p. 1596. : „Within 50 to 70 years, loss of hunting habitats may lead to elimination of polar bears from seasonally ice-covered areas, where two-thirds of their world population currently live.”
  233. ↑ „What a changing climate means for Rocky Mountain National Park”. National Park Service. Accesat în .
  234. ↑ IPCC AR6 WG1 Summary for Policymakers 2021, p. SPM-23, Fig. SPM.6.
  235. ↑ Lenton, Timothy M.; Xu, Chi; Abrams, Jesse F.; Ghadiali, Ashish; Loriani, Sina; Sakschewski, Boris; Zimm, Caroline; Ebi, Kristie L.; Dunn, Robert R.; Svenning, Jens-Christian; Scheffer, Marten (). „Quantifying the human cost of global warming”. Nature Sustainability. 6 (10): 1237–1247. Bibcode:2023NatSu...6.1237L. doi:10.1038/s41893-023-01132-6 Accesibil gratuit. hdl:10871/132650 Accesibil gratuit.
  236. ↑ IPCC AR5 WG2 Ch18 2014, pp. 983, 1008.
  237. ↑ IPCC AR5 WG2 Ch19 2014, p. 1077. .
  238. ↑ IPCC AR5 SYR Summary for Policymakers 2014, p. 8, SPM 2.
  239. ↑ IPCC AR5 SYR Summary for Policymakers 2014, p. 13, SPM 2.3.
  240. 1 2 Romanello 2023.
  241. 1 2 3 Ebi et al. 2018.
  242. 1 2 3 Romanello 2022.
  243. 1 2 3 4 5 IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 9.
  244. ↑ World Economic Forum 2024, p. 4.
  245. 1 2 Carbon Brief, 19 June 2017.
  246. ↑ Mora et al. 2017.
  247. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch6 2022, p. 988.
  248. ↑ The State of the World's Land and Water Resources for Food and Agriculture 2025 (în English). FAO. . doi:10.4060/cd7488en. ISBN 978-92-5-140285-6.  Acest articol conține text dintr-o lucrare cu acest conținut liber. Licență CC BY 4.0 (license statement/permission).
  249. ↑ World Economic Forum 2024, p. 24.
  250. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch5 2022, p. 748.
  251. ↑ IPCC AR6 WG2 Technical Summary 2022, p. 63.
  252. ↑ DeFries et al. 2019, p. 3. ; Krogstrup & Oman 2019, p. 10. .
  253. 1 2 Women's leadership and gender equality in climate action and disaster risk reduction in Africa − A call for action. Accra: FAO & The African Risk Capacity (ARC) Group. . doi:10.4060/cb7431en. ISBN 978-92-5-135234-2.
  254. ↑ IPCC AR5 WG2 Ch13 2014, pp. 796–797.
  255. ↑ IPCC AR6 WG2 2022, p. 725.
  256. ↑ Hallegatte et al. 2016, p. 12.
  257. ↑ IPCC AR5 WG2 Ch13 2014, p. 796. .
  258. ↑ Grabe, Grose și Dutt, 2014; FAO, 2011; FAO, 2021a; Fisher și Carr, 2015; IPCC, 2014; Resurrección et al., 2019; UNDRR, 2019; Yeboah et al., 2019.
  259. ↑ „Climate Change | United Nations For Indigenous Peoples”. United Nations Department of Economic and Social Affairs. Accesat în .
  260. ↑ Mach et al. 2019.
  261. 1 2 The status of women in agrifood systems – Overview (PDF). Rome: FAO. . doi:10.4060/cc5060en.  Acest articol conține text dintr-o lucrare cu acest conținut liber. Licență CC BY-SA 3.0 (license statement/permission).
  262. ↑ „Climate shocks threaten $2.3 trillion global sports economy, study warns”. CNA (în engleză). Accesat în .
  263. ↑ IPCC SROCC Ch4 2019, p. 328.
  264. ↑ UNHCR 2011, p. 3. .
  265. ↑ Matthews 2018, p. 399.
  266. ↑ Balsari, Dresser & Leaning 2020.
  267. ↑ Cattaneo et al. 2019. ; IPCC AR6 WG2 2022, pp. 15, 53.
  268. ↑ Flavell 2014, p. 38. ; Kaczan & Orgill-Meyer 2020.
  269. ↑ Serdeczny et al. 2016. .
  270. ↑ IPCC SRCCL Ch5 2019, pp. 439, 464. .
  271. ↑ National Oceanic and Atmospheric Administration. „What is nuisance flooding?”. Accesat în .
  272. ↑ Kabir et al. 2016. .
  273. ↑ Vautard et al. 2020. .
  274. ↑ Meinshausen et al. 2022. .
  275. ↑ IPCC SR15 Summary for Policymakers 2018, p. 17.
  276. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, p. 51.
  277. ↑ IPCC SR15 Summary for Policymakers 2018, p. 12. ; Roy et al. 2018, p. 460.
  278. ↑ IPCC AR6 WG2 2022, p. 300. ; Roy et al. 2018, p. 462.
  279. ↑ IPCC SR15 Ch2 2018, pp. 95–96. : „In model pathways with no or limited overshoot of 1.5°C, global net anthropogenic CO2 emissions decline by about 45% from 2010 levels by 2030 (40–60% interquartile range), reaching net zero around 2050 (2045–2055 interquartile range).”
  280. ↑ IPCC SR15 2018, p. 95. ; Rogelj et al. 2015. ; Hilaire et al. 2019. .
  281. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch16 2022, p. 2513.
  282. ↑ IPCC SR15 Ch4 2018, pp. 347–352.
  283. ↑ „Renewable energy – powering a safer future”. United Nations. Accesat în easy 2024. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  284. ↑ IEA WEO 2023, p. 18.
  285. ↑ IEA WEO 2023, pp. 98–99.
  286. ↑ REN21 2024, p. 31.
  287. ↑ „World Energy Investment 2023”. IEA. mai 2023. Accesat în . Annual clean energy investment is expected to rise to $1.7 trillion in 2023, with solar the single largest area of spending.
  288. ↑ IRENA IEA REN21 2018, p. 19.
  289. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch6 2022, p. 622.
  290. ↑ IPCC SR15 Ch4 2018, pp. 324–325.
  291. ↑ Bogdanov et al. 2019.
  292. ↑ IEA (). „Empowering people – the role of local energy communities in clean energy transitions”. Accesat în .
  293. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch6 2022, p. 620.
  294. ↑ REN21 2020, p. 124.
  295. ↑ IPCC AR6 WG3 Summary for Policymakers 2022, p. 29.
  296. ↑ Watts 2019.
  297. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, pp. 91–92.
  298. ↑ IPCC SR15 Ch2 2018, p. 142. ; IPCC SR15 Ch2 2018, Supplementary Material p. 18.
  299. ↑ „Appliances – Analysis”. IEA. Accesat în .
  300. ↑ IPCC SR15 Ch2 2018, p. 141. ; „Behavioural change”. IEA. Accesat în .
  301. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, p. 90.
  302. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch10 2022, p. 94.
  303. ↑ IPCC AR6 WG3 2022, pp. 1183–1184.
  304. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 18.
  305. ↑ IPCC SRCCL Ch6 2019, p. 551.
  306. ↑ IPCC SRCCL Summary for Policymakers 2019, p. 23. ; IPCC SRCCL Ch5 2019, p. 487.
  307. ↑ Xu et al. 2021.
  308. ↑ IEA 2021, p. 57.
  309. ↑ Sun, Xiaoyu; Mi, Zhifu; et al. (). „The sustainable development of petroleum industry”. Applied Energy.
  310. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, p. 99.
  311. ↑ Ho 2023.
  312. ↑ IPCC SR15 Ch2 2018, p. 114. ; Bui et al. 2018, p. 1068.
  313. ↑ IPCC SRCCL Ch2 2019, p. 189.
  314. ↑ Bednar, Obersteiner & Wagner 2019. ; European Commission, 28 November 2018, p. 188.
  315. ↑ IPCC SR15 2018, p. 34. ; IPCC SR15 Summary for Policymakers 2018, p. 17.
  316. ↑ „The economics of climate change: no action not an option”. Swiss Re Institute. aprilie 2021. p. 3.
  317. ↑ „Carbon capture, utilisation and storage – Fuels & Technologies”. IEA. Accesat în .
  318. ↑ IPCC AR6 SYR Annex I: Glossary 2023, p. 125.
  319. ↑ IPCC SR15 Ch1 2018, p. 51.
  320. ↑ IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 20.
  321. ↑ IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 29.
  322. ↑ IPCC SROCC Ch4 2019, p. 356.
  323. ↑ IPCC SROCC Summary for Policymakers 2019, p. 18.
  324. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch4 2022, pp. 636–638.
  325. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch4 2022, p. 625.
  326. ↑ IPCC AR6 WG2 Ch16 2022, p. 2508.
  327. ↑ IPCC SR15 Summary for Policymakers 2018, p. 21.
  328. ↑ „Goal 13: Take urgent action to combat climate change and its impacts”. United Nations. Accesat în .
  329. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch13 2022, p. 1740.
  330. ↑ IPCC AR6 WG3 Technical Summary 2022, p. 145.
  331. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch13 2022, p. 1750.
  332. ↑ „Fossil Fuel Subsidies”. IMF. .
  333. ↑ Sultana 2022.
  334. ↑ IPCC AR6 WG2 SPM 2022, p. 12.
  335. ↑ „What is the United Nations Framework Convention on Climate Change?”. UNFCCC. Accesat în .
  336. ↑ „What is the Kyoto Protocol?”. UNFCCC. Accesat în .
  337. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch14 2022, p. 1454.
  338. ↑ „Status of Ratification of the Convention”. UNFCCC. Accesat în .
  339. ↑ Kuyper, Schroeder & Linnér 2018, pp. android 343–368.
  340. ↑ Dimitrov 2010, p. 799.
  341. ↑ Sharma, Vibhuti; Krishnaswamy, Sriram (). „Factbox: Nations make climate promises at COP26 summit”. Reuters.
  342. ↑ „The Paris Agreement”. UNFCCC. Accesat în .
  343. ↑ Falkner 2016, pp. 1107–1125.
  344. ↑ „Nationally Determined Contributions (NDCs)”. UNFCCC. Accesat în .
  345. ↑ Schleussner et al. 2016.
  346. ↑ „For a livable climate: Net-zero commitments must be backed by credible action”. United Nations. Accesat în .
  347. ↑ Young 2021.
  348. ↑ „UK Parliament declares climate change emergency”. BBC News. .
  349. ↑ Vandyck et al. 2018.
  350. ↑ Connolly, Kate (). „Historic' German ruling says climate goals not tough enough”. The Guardian.
  351. ↑ „China's pledges on emissions”. IEA. .
  352. ↑ IPCC AR6 WG3 Ch13 2022, p. 1727.
  353. ↑ „A European Green Deal”. European Commission. Accesat în .
  354. ↑ Björnberg et al. 2017.
  355. ↑ Powell 2019.
  356. ↑ Dunlap & McCright 2011, p. 144.
  357. ↑ Bolsen & Shapiro 2018, p. react 149.
  358. ↑ King's College London 2022.
  359. ↑ Weart "The Public and Climate Change (since 1980)".
  360. ↑ Newell 2006, p. 80. ; Yale 2021.
  361. ↑ „Greta Thunberg and the school strikes”. BBC News. .
  362. ↑ „Extinction Rebellion protests”. The Guardian. .
  363. ↑ Lee et al. 2015.
  364. 1 2 Huddleston 2019.
  365. ↑ Wulf 2015.
  366. ↑ Archer & Pierrehumbert 2011, pp. 10–14.
  367. ↑ Fleming 2008.
  368. ↑ Archer & Pierrehumbert 2011, pp. 39–42.
  369. ↑ Weart "The Carbon Dioxide Greenhouse Effect". ; Arrhenius 1896, p. 237.
  370. ↑ Bolin et al. 1986, p. xxiv.
  371. 1 2 National Research Council 1979.
  372. ↑ Weart "The Public and Climate Change: The Summer of 1988". ; Shabecoff 1988.
  373. ↑ Bocca & Ashley-Cantello 2010.
  374. ↑ van Oldenborgh et al. 2021.
  375. ↑ IPCC AR6 SYR 2023.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Schimbare_climatică&oldid=17975615