deșert

română

Etimologie

Din franceză désert < latină desertum, cu unele sensuri din latină desertus.

Pronunție

• AFI: /deˈʃert/
• SAMPA: /de"Sert/

Adjectiv

Declinarea adjectivului deșert
	Singular	Plural
Masculin	deșert	deșerți
Feminin	deșartă	deșarte
Neutru	deșert	deșarte

1. care nu conține nimic în interior; gol.
2. (despre terenuri, țări, regiuni) lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu.
3. nelocuit, nepopulat.
4. (fig.) lipsit de temei; amăgitor.
5. (fig.) fără rezultat; nefolositor, zadarnic.

Cuvinte derivate

• deșerta
• deșertic
• deșertificare
• deșertăciune
• semideșert

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului deșert
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	deșert	deșerturi
Articulat	deșertul	deșerturile
Genitiv-Dativ	deșertului	deșerturilor
Vocativ	deșertule	deșerturilor

1. spațiu gol; pustietate.
2. regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu.
3. (pop.) partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În deșert =
  • (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă.
  • în van, zadarnic.

Expresii

• (în limbajul bisericesc) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via dexonline