Chanel - The Films

Sunt fana making of-uri. In Franta, unul dintre hobby-urile mele era sa ma duc la mediateca si sa ma uit la filme. Dar ceea ce nu e evident e ca imi place sa ma uit apoi la making of-uri. Tony Gatlif este excelent din punctul asta de vedere. De exemplu, in Vengo, reia toata actiunea filmului si povesteste: de ce a ales cadrul/muzica, ce simbolizeaza tel ou tel objet.. iar pentru o sensibila ca mine (si fana semiotica) e hyper-important story tellingu' de dupa filmare, mai ales daca filmul mi-a dat O STARE.

Asa ca m-am delectat de dimineata cu o serie de THE FILMS by Chanel. Nu ma intrebati cum naiba am ajuns sa le vad - dar nu asta e important. Noh! Vedete care endorseaza branduri sunt pe toate strazile. Ce are Chanel diferit? Poveste faina, actori mari (actrite?), regizori celebri - tres french, sau cel putin ceea ce speram noi ca e tres french. Si touch-ul final, adica making of-ul (denumire sexy: behind the scenes), care rezolva puzzle-ul si hraneste foamea de umanizare a vedetelor (sunt convinsa ca exista un termen de specialitate, dar whatever).

Iata mini filme de autor: Jean Pierre Jeunet, Scorsese, Joe Wright & Audrey Tautou, Keira Knightley

Un alt plus e ca si Keira si Audrey au mai lucrat cu regizorii care le filmeaza pentru reclame. Iar fiecare personaj intervievat pluseaza pe faptul ca au avut atata libertate (si bani) cat sa isi lase imaginatia (si personalitatea) sa creeze. Go Chanel!

Coco Mademoiselle


Making of


Chanel n.5


Making of


Bleu


Making of


So, Chanel, pe cand un short de auteur cu Tony Gatlif?
Si de final:

Inceput de toamna

Stiu, stiu ca mi-am jurat in barba ca nu voi mai incerca. Am avut o perioada de vreo doi ani in care nu mi-a pasat, in care am incercat sa gasesc metode alternative de a ma simti bine.. in forma mea rotunda.

Recunosc, m-am apucat de sfanta dieta. Nu pentru ca m-as fi umplut de frustrari, ci din simpla colegialitate cu Cristina, my friend from Agnita. Plus ca - iar recunosc - m-am cam saturat de minunatul ghiveci cu pui pe care il tot gateam (ba cu pui, ba fara pui - cam asta era variatiunea :)) si am zis ca pana la urma un spanac inabusit nu mi-o face chiar asa de rau de vremurile astea cand circula raceala. Power to the Popeye :)

Am decis sa investesc masiv in alte simturi, deocamdata imi caut un bilet de avion Rotterdam via Bruxelles - wizz air rullzzz.. Apoi am decis sa ma apuc de un curs a la FCV si de mazgalit cartoane cu vopsea as a pass time with Andra

Life couldn't be sweeter, dudettes!
Can't wait for Kitten to be back..

Guilt free shopping

Totul a inceput cu o pusculita.
O pusculita in culori naive, cu design nefinisat, perfecta pentru a-si indeplini scopul. Iar toti 25 lei pe care i-am platit pentru ea s-au dus catre o fundatie pe nume Sf Dimitrie. Era inainte de Craciun, asa ca am impartit cateva printre rude.



Apoi am facut o obsesie pentru brose, multe si colorate. Imi doream enorm brosa elefant, creatia lui Junkoteque. Tin minte clar cand a venit pachetul din Constanta, o cutie frumoasa inconjurata de buline bleu, iar brosa a disparut din posesia mea in aproximativ 5 secunde, lasandu-ma cu ochii in lacrimi :)). Mi-a luat o luna sa obtin una noua, aproape identica. Am purtat-o cu mare mandrie, poate si pentru ca 10% se duceau catre o fundatie ce ajuta copiii autisti.
Apoi au urmat alte brose, cu stele, crosetate sau de cupru care mi-au ametit simturile.



La zilele de nastere am scapat lejer cu produse cu bere de la Manufaktura. Toti prietenii mei gift-uiti (sic!) au fost in extaz, atat pentru miros, cat si pentru ideea de bere. :))
Apoi am inceput sa citesc despre organice. Cateva luni mai tarziu m-am inconjurat de organic basics: sampon cu ulei de masline, sapun cu lavanda, deo fara parfum si last but not least, EcoBalls. Of course, Gab s-a suparat ca am cheltuit o mica avere pe.. noi, daca ma gandesc mai bine. Dar s-a relaxat cand si-a dat seama ca nu poate sa traiasca fara gelul lui de dus.

Daca stau bine sa ma gandesc, un sfert din fiecare salariu al meu s-a dus pe Charity. Sunt mandra de asta, pentru ca oricum imi luam lucrurile astea. Gel de dus, detergent, cadouri - chiar nu poti trai fara.. si atunci de ce sa nu le iei de pe charity, unde am facut eu o selectie de ce e mai fain din online. Iar toate produsele contin o donatie - that's what I call guilt free shopping!

Abia astept sa o vizitez pe Cata

It shall crack me up, big time:
STROFE DE IARNA

de GEORGE TOPIRCEANU

Doamne, tu te tii de glume?
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lasat pe lume
Geruri ca-n Siberia?

Nu mai este mamaliga
Vremile-s teribile.
Astazi toata lumea striga:
-“N-avem combustibile!”

Nu e chip de dimineata
Sa mai bati trotuarele,
Ca-ntr-o clipa iti ingheata
Nasul si picioarele!

Asta noapte, mi se pare,
Gazda mea, Emilia,
S-a-ncalzit la lumanare
Cu toata familia!

1 august la Verde Cafe

Merci tuturor ce au facut cunostinta cu noi ieri la Verde si mai ales lui Kitten si voluntarilor mei dragi ca m-au suportat cateva ore in sir.

Personal, momentul zero al targului este cam cel mai important/gratifying din intreaga mea munca. Imi place sa le povestesc trecatorilor ideea noastra, cum am pus-o in practica si cum pot ajuta. Imi place ca in mintea fiecaruia trece gandul "da, mah, asta se intampla chiar in Romania". Ma mandresc cu munca noastra, ma bucur ca pot recomanda orice produs de pe site fara sa imi fac griji ca nu va placea.

I heart my job!

PS: Blogul Charity nu merge o perioada, pentru ca lucram la noul site (yuhuuu)

For Friday's sake, already!

Love you, Ileana&Martha

Felia de criza

De bine, de rau, criza asta are si beneficii:

Raymond Aron - Spectatorul angajat, ed. Nemira, 10 lei (plus reducere pentru ca traiesc cu un librar) :D

Cya workers later! Wouldn't wanna be ya.

***

Nu stiu altii cum sunt, insa mie deja mi se zbarleste parul din cap cand aud cuvantul criza, asa ca, please, folositi-l cat mai putin :)))

Hai sa comunicam

Mie imi place foarte tare ce fac la Charity! Mi se pare ca mi se potriveste, imi place sa discut cu noi furnizori, sa aleg produsele din www pe care mi le-as cumpara si eu, sa testez produsele pe propria-mi piele -si de aici postul asta. De-a lungul timpului mi-am facut o gasca de voluntari la care tin, prietenii mei povestesc despre charity mai ceva ca mine (repet de ceva vreme "poezia"), ies la cafele off-topic cu cei mai faini dintre furnizorii mei. Cu totii comunic.

Iar in cap'sorul meu de coordonator visator, perfectionist si atasat nu prea intra ideea de "ignore". Nu intra pentru ca am pretentia ca sunt open-minded, jucausa dar si perfectionista, creativa dar foarte atenta la nevoile celor din jur. Am pretentii pentru ca investesc mult in acest proiect - sunt "coordonator" Charity 8 ore pe zi, iar restul este partea mea de voluntariat :) Am pretentii pentru ca am telefonul mobil incarcat, am mailul deschis, uneori pot comunica si prin telepatie daca incerc. Doar please, please, please comunica ceva.

Iti pun la dispozitie timpul voluntarilor mei zgubilitici, o platforma in continua perfectionare, donatii care ajung unde trebuie, multa atentie si rabdare, intelegere cand este cazul.

Astept..

weekend nostalgic

Am ajuns in sfarsit la Corbi, adica la tara mea, cum imi place sa-i zic :) bine-nteles ca e jungla, lacramioarele s-au extins, capsuni no more, iarba o sa acopere totul. Ceea ce ma bucura tare tare, abia astept sa scot hamacul din dulap si sa stau intinsa sub bolta si sa citesc o carte. Next weekend -are you up for it?

Am fost si la Magurica, adica acasa :) pentru ca am luat decizia sa o eliberez pe mama de toate toalele in care nu voi mai incapea niciodata si bijuurile care la un moment dat mi se pareau cool - asa ca am cam injumatatit recolta de hainute stranse din intreaga lume. Din ele isi mai pastreaza mama una alta (sper ca nu tot, ca scopul era sa scapam de ele), Martha, Cata si Andreea alta parte, ce nu e purtat ajunge pe Charity, iar restul pe Da si primeste.

It was a good weekend.

I'm not a mint person

Cred ca a venit timpul sa mai scriu nitel despre ce imi place. Nu voi face o descriere a la Foutaises, n-am atata rabdare.
Nu inteleg un lucru: cum e posibil sa ador filmele spaniole&sud-americane, insa sa nu suport cartile. Am tremurat din tot corpul la Mar Adentro, Volver, Lucia y el sexo, Y tu mama tambien - m-am simtit apropiata de experientele, culorile, joie de vivre, gandurile si reactiile personajelor, le-am regasit pe pelicula ca intr-un vis complex. Cartile insa, de la Marquez la Saramago - blank - nu-mi spun nimic, le citesc cu lene, parca nu mai trec paginile. Sunt dezamagita. Ce vedeti voi in ele si eu nu vad :(?

To be totally frank with you, ultimul autor pe care l-am citit usor a fost Murakami (Sharky Murakami, cum ii zice Gabishcu).. in rest.. greu-greu. Is it just a phase?

funky moods

A trecut un an de cand sunt iar acasa. Mai bine chiar.
Motiv pentru care mi-a placut (cu atat mai) mult discutia cu Stef de azi. It's been a while de cand nu mi-a mai pasat de timp, de cand nu mi-a fost asa cald si bine. Iesirile cu Stef au filmul lor propriu. Parca nu e Bucuresti, e un loc de nerecunoscut. Nu exista o ora, e sentimentul acela de pe cerul gurii, atat de cunoscut, dar totusi parca nou - de deja vu - parca ai fost in cortul tigancilor lui Eliade, poposind cand in trecut, cand intr-o visare aromata. Ea e Stef, o zana a cuvintelor, un melanj de filme, muzica si culoare. Totul e muzical cu ea, totul e viu, vorbele trec prin aer ca notele pe un portativ in forma de curcubeu.

Am hotarat sa serbez acest an. Asa cum a fost el, un pic amar si gri, cu nelinistile si fricile lui. Un pic mai multa visare cu ochii deschisi, excursii in nori si baie in lapte si miere.
Cum? Cu un party a la Dijon - just bubbling. Va povestesc maine.

http://www.novaplanet.com/