Conform obiceiului din ultimii cativa ani, am fost o tura la Rausor, in Retezat. Evident, tot la Adi am stat. Salut!
Daca vreti sa mergeti acolo, cabana se poate inchiria. Este asfalt bun pana in Rausor. Am urcat si iarna, de revelion, fara probleme. Aveti caldura, apa calda, aragaz, frigider, microunde, chiar si prajitor de paine. E si partie de schi. Trasee turistice pe munte sunt fara numar. Daca vreti sa vedeti si traseul pe care l-am facut in 2008 pana pe varful Retezat luati de aici.
Acum, ca am incheiat pauza publicitara, sa continuam programul.
In Rausor e tot frumos, tot mult aer. Parca prea mult aer, daca se poate asa ceva. Mi-am amintit ca cerul are stelele din Bucuresti inmultite cu multe miliarde. Am stat si am cascat gura pana m-a durut ceafa.
Ziua aveam 13-15 grade, noaptea 6-8. N-a plouat, asa cu ne amenintasera siturile meteo. Doar nori, pe alocuri.
Am facut 6 ore pana acolo, am urcat pe munti, am facut gratare si am stat la povesti. As mai fi stat cateva zile.
Traseul de urcare a fost crucea albastra, Rausor - Culmea Lolaia. Incepe prin partea stanga a partiei si continua pe un drum forestier care se transforma in carare.
Insir poze intr-o oarecare cronologie.
Dupa vreo ora de urcus am vazut Rausorul undeva, jos, departe.
Dupa inca vreo jumatate de kilometru am vazut si zapada, undeva spre est.
Si-au facut aparitia si bolovanii care au consacrat Retezatul.
Mai de sus se vede si drumul pe care urci cu masina spre Rausor. De fapt, se vede si Ostrovul, si Hategul, mai departe.
De aici am facut si o panorama.
Un panou informativ ne spunea ca pe aici sunt Ursus Arctos si Canis Lupus. Nu am avut onoarea de data asta.
Zapada era si in fata, spre Stanisoara si Bucura. Evident, si spre Retezat, dar nu se vedea inca.
Am mai urcat o vreme pe bolovani si ne-am intors. Nori negri se apropiau si ceata cobora. Se vede in filmul asta, la final.
A doua zi am fost pe valea cealalta, la intrarea oficiala in Parcul National Retezat. Am trecut de lacul de acumulare Gura Apei.
Este cel mai mare baraj natural din Europa. In termeni ingineresti este cel mai mare baraj de anrocamente. Adica nu este din beton ci din pietre, pamant, argila, pietre, argila, pietre samd.
In 88 de ani apa va atinge nivelul maxim. Adica la linia defrisata care se vede pe munti. Pana acolo a fost defrisat in 1975. Doar ca au mai crescut copaci de atunci. Se vede ciudat cum ies varfuri de copaci din apa.
Mai departe am fost pana la cabana Rotunda. Din pacate este degradata si parasita. Se cearta niste insitutii pe ea. De un an de zile este inschisa. Nu inteleg de ce nu au lasat-o in circuitul turistic si sa se certe pe ea pana nu mai pot.
De la ea am mers inca vreo ora pe un drum forestier.
Tot traversam raul Lapusnicul Mare. Limpede si rece. Pastravii erau si ei acolo dar nu au vrut sa stea la poza.
Inchei cu senzatia ca o sa mai ajung la Rausor.
Posts
