LACRIMI Dacă te naşti mereu spre a te sparge Strivită într-al pleoapelor tighel, Din ce adînc lumina ta îşi trage Sclipirea, diamantului la fel ? Speranţe moarte, rîvne ce se-ascund, Tăcute doruri, vorbe nenăscute, În apele cristalului rotund O clipă doar veţi străluci tăcute. Fluid sicriu ! Cadavrul cîtor vise Îl leagănă o lacrimă şi moare, Doar cît scînteie-n negrele abise, Prin bezna cărnii, steaua căzătoare. Nu vă iubesc, o, lîncede cleştare În care duhul faptei n-a premers, Dar ştiu adînca bucurie-n care, Cu ochii-n lacrimi vezi în univers. TEARS If you get always born for breaking Crushed between the eyelid stitch, What depth your light draws from Its brilliance alike the diamond ? Dead hopes, hidding desires, Silent longing, unborn words, Into the water of the round crystal Only a moment you will shine in silence. Fluid coffin ! Of how many dreams A tear rocks the corpse and dies, As long as it sparkles in the black abyss, Through the darkness of the flesh, the falling star. I do not love you, oh, feeble crystals In which the spirit of the deed was not fulfiled, But I know the deep joy that takes you When with your eyes in tears you see in universe.
Frate, am văzut ţări bogate în care-aş fi rămas sărac. Frate, e plină lumea de punţi pe care trebuie să le treci înfrăţindu-te cu dracul. Frate, eu pot muri oricînd dar nu şi oriunde.
Eu nu pot muri decît cu chipul răsfrînt " în acest geniu al ierbii care e roua ". THE LIBRARY OF DEW Brother, I saw rich countries where I should have remained poor. Brother, the world is full of bridges that you have to pass twinning up with the devil. Brother, I can die anytime but not everywhere. I can not die but with my face reflected " in this genius of the grass that is dew."
o teamă o sfială ceva ce nu vrea de la sine să treacă un înţeles un semn că dumnezeu te părăseşte din iubire un semn în care trebuie să suferi un înţeles cu sîmburele tare eşti singura lui ploaie plîngi rugîndu-te vei învăţa să chemi vei învăţa să ierţi să intri vei învăţa să fii primit cu daruri *** a fear a shyness something that doesn't go by itself a meaning a sign that god leaves you because of love a sign that you have to suffer a hard-cored meaning you are its only rain you are weeping praying you'll learn to call you'll learn to forgive to enter you'll learn to be received with gifts
LALELE De pe podele urcă valuri moi De umbră şi pe masă se întind. Oglinda-şi limpezeşte iazul mort Într-un izvor cu seară cristalin. Lumina zboară vie peste geam. Amurgul din afară le-a uitat Lalelele ce galbene mai ard În sfeşnicul subţirelui pahar. Potirul nou al florilor e pumn Închis uşor pe cîte-un licurici, Potirul lor de porţelan acum Îşi strînge-n umbre focul licărit. Lalele stinse din odaie fug, Oglinda-n apa morţilor le ia, Năluca lor, în vis, rămîne fum. Aşa doresc şi sufletu-mi să stea. TULIPS From the floor are rising soft waves Of shadows and on the table spread. The mirror clears its dead lake In an evening crystalline fountain. Lively the light flies through the window. The ouside twilight has forgotten them The tulips wich are burning yellow In the candlestick of the thin glass. The new cup of the flowers is like a fist Lightly closed over a firefly. Now their cups of porcelain Estingush in the shadows their flickering fire. The pale tulips run out from the room, The mirror take them off in its dead water. Their ghost, in the dream, changes into smoke. So I want my soul to stay .
NEDREPTATE De ce să auzim şi de ce să avem urechi pentru auz ? Atît de păcătoşi să fim noi încît să fim nevoiţi să avem speranţe, pentru frumuseţe şi pentru duioşie , ochi şi pentru alergare, picioare ? Atît de nefericiţi să fim noi încît să trebuiască să iubim. Atît de nestabili să fim noi încât să trebuiască să ne prelungim prin naştere tristeţea noastră urîtă şi dragostea noastră înfrigurată ? INJUSTICE Why have we to hear and have ears for hearing ? Are we so sinful as we must have hopes, for beauty and for tenderness, eyes and for running, legs ? So unheappy are we as we must to love each other. So unstable are we as we must to extend by our birth our ugly sadness and our cold love ?
IARBA VERDE, ACASĂ Acasă, iarba verde, aproape de mugure, -vai, cum îi place să geamă sub paşi ! - o simt cum îmi sărută glezne şi tălpi, oftînd în zori, fără de somn, singură, fragedă, iarba în mai. La amiază are ceva de mîndră ţărancă rotindu-se, toată numai miresme, şi mă cheamă şi mă cuprinde, şi-mi intră-n sânge hoţeşte, femeie pătimaşă, iarba în iunie. Spre seară începe să cînte de nuntă : se roagă pentru o noapte de dragoste, se roagă să-i gust trupul, să-i pătrund sîngele în şuier de coasă, aprigă, iarba în iulie. Seara, la piept, lung mi se tînguie : e de dor arsă, de dor şi nelinişte, trupul i se face străveziu şi arde şi mă arde, şi mă dărui, Doamne, nebună-i femeia de iarbă. Noaptea, iarba se face de taină, mă ia de mînă, neagră şi dîrză şi plecăm, coborîm în rădăcini şi acolo ne unim trupurile şi suntem dulce ţărînă... THE GREEN GRASS , AT HOME At home, the green grass nearly burst into buds, - oh me, how she likes to moan under the steps ! I feel her kissing my ankles and my soles, sighing at dawn, sleepless, alone, fresh, the grass in may. At noon she has something like a pride peasant woman turning round, all perfumes, and calls me and surround me, and thievishly get into my blood, passionate woman, the grass in june. In the afternoon she begins to sing for wedding : she prays for a night of love, she prays me to taste her body, to penetrate her blood in the whistle of the scythe, fiery, the grass in july. In the evening, on my chest, she wail a long time : she's burnt by desire, by desire and restlessness, her body becomes transparent and get into fire and burns me, and I abbandon me, God, mad is the woman of grass. At night the grass becomes misterious, takes my hand, black and obstinate and we leave, we get down in the roots and there we fuse our bodies and we are sweet dust...
DE DOUĂ ORI Mă uit la toate lucrurile De două ori, O dată ca să fiu vesel, Şi o dată ca să fiu trist. Copacii au un hohot de râs În coroana de frunze Şi o lacrimă mare În rădăcina. Soarele e tânăr În vârful razelor, Dar razele lui sunt înfipte în noapte. Lumea se închide perfect Între aceste două coperţi Unde am îngrămădit toate lucrurile Pe care le-am iubit De două ori. TWICE I look at all the things Twice, Once for being cheerful And once for being sad. The trees have a roar of laughter In their crown of leafs And a big tear In their root. The sun is young In the top of its rays, But its rays Are thrusted in the night. The world shuts perfectly Between this covers Where I gathered all the things That I have loved Twice.
Atîția dintre semeni nu prea știu ce să înceapă-n zori cu suferință. Ei nu-și dau seama nici spre seară de prilejul chemat să-nalțe mersul , cunoștința.
Suferința poate fi întuneric, tăciune în inimă, pe frunți albastru ger, pe coapsă ea poate fi pecete arsă cu fier, în bulgare de țarină o lacrimă sau sîmbure de cer.
Nu mai calcă pe pămînt cine calcă-n suferința. Ea schimbă la față argila, o schimba în duh ce poate fi pipăt duios cu știința.
Tată, carele ești și vei fi, nu ne despoia, nu ne sărăci, nu alunga de pe tarîmuri orice suferință. Alungă pe aceea doar care destramă, dar nu pe-aceea care întărește ființa-ntru ființă.
Fă ca semenii noștri, de la oameni la albine, de la-nvingători la biruiți, de la-ncoronați la răstigniți, să ia aminte că există pretutindeni și această suferință, pîna astăzi şi de-acum înainte singura legatură între noi și Tine. PRAISE TO SUFFERING So many of our fellows do not know what to begin at dawn with suffering. They not even realize at evening the chance of increasing their walking, their knowledge. The suffering may be darkness, a hot brand in the heart, on the foreheads blue frost, on the haunch a mark burnt with red iron, in the clod a tear or a heaven core. They do not walk on the earth anymore who walk in suffering. It changes the clay, turn it into spirit which can be gently touched with knowledge. Father, who are and who will be, do not deprive us, do not make us poor, all the sufferings do not chase from earth. Chase only that which breaks us up but not that which fortifies the being into being. Make our fellows, from people to bees, from winners to defeated, from crowned to crucified, realize that there is everywhere this suffering too, till now and forth the only connection between us and You.
BALADA VĂMILOR Să nu te sperii mi-ai spus Zeul de culoarea frunzelor vechi Apare la vama de apus, Are Plisc de pasăre cântătoare, Gemete închise-n auz, Şi ochiul deschis ca de mort. E însoţit de căprioare Şi cerbi Înaintând regeşte-n perechi Cununate cu inele veştede de ierbi El te va duce până la vama de nord. Acolo te-aşteaptă Zeul bătrân Din orbita lui dreaptă Norii se scurg, Din orbita lui stângă Se face amurg, E chircit şi e spân, Are gura nătângă, Cloceşte ouă de şerpi la subţiori, Pe umeri îi cresc pene de ciori, La coate aripi de peşte, El croncăne rar, răguşit Glasul lui te-nsoţeşte Până la vama de răsărit. De unde Trebuie să te conducă un copil Care se-ascunde. E zeu, dar nu vrea să recunoască, Se face când ciocârlie, Când broască, Îi atârnă bărbi de păpădie, Aripi flutureşti, Coarne de crengi, Cocoaşe de melci. Poţi să-l ghiceşti Doar După şirul amar De cocori Care-l urmează, După firava rază Încârceiată deasupra lui De trei ori, După tremurul frunzei de dud, Mai pripit. Lasă-te hăituit mi-ai şoptit Până la vama de sud. Dar nu te trezi mi-ai strigat Acolo te-aşteaptă stăpâna Întregului regat. Îţi va trece peste ochi mâna, Să nu-ţi fie frică, Să crezi Ea este zâna Cu glas ascuţit de păun, Cu miros de căpşună, Cu fustele din foi de mătrăgună, Cu buzele verzi, Cu părul de apă aiuritoare Spre mare ; Păsările îi trec prin corp, Peştii prin plete, Nu te trezi ! Şopârlele-şi leapădă pieile bete, Soarele stă în palma ei orb Şi nu face zi Numai luna de fiere Picură de sus Peste noi... Dacă ai putere Să visezi că adormi mi-ai mai spus Poţi să te întorci înapoi Prin vama de-apus. BALLAD OF CUSTOMS Don't be afraid,you told me The old leaves coloured god Appears at the west custom He has Beak of singing bird, Moans enclosed in his hearing And his eye open of dead. He is escorted by deers And stags Kingly advancing in pairs Married with faded rings of grass He will guide you as far as the north custom. There is waiting for you The old god From his right eye socket The clouds are flowing down, From his left eye socket The twilight comes, He is dwarfed and beardless, He has goof mouth, He hatchs snake eggs at his armpits, Crow feathers grow on his shoulders, At his elbows fish wings, He slowly and thickly croacks, His voice accompanies you As far as the rising sun custom. From there You must be guided by a child Who is hidding. He is a god, but he does not admit it, Sometimes he make himself a skylark, Sometimes a frog, From his face dandelion beards hang, Butterfly wings, Horns of branches, Humps of snails. You can guess him Only After the bitter row Of cranes Which follows him, After the weak ray Coiled above him Three times, After the trembling of the mulberry leaf More hasty. Let you be hunted you whispered to me As far as the south custom. But don't wake up you cried to me There is waiting for you the mistress Of the whole kingdom. She will pass her hand over your eyes, Don't be afraid, Believe She is the godess With sharp voice of peacock, With srawberry smell, With her skirt made of night-shade leaves, With green lips, With hair of puzzling water Towards the sea ; The birds pass through her body, The fishes through her hair, Don't wake up ! The lizards leave their tipsy skins, The sun sits in his palm blind And does not light the day. Only the moon of venom Drops from above Over us... If you have strength To dream that you fall asleep you told me You can come back By the sunset custom.
NUMAI ATUNCI Vine într-o zi Somnul Ca răsuflarea caldă A fiarei care Ne-adulmecă urmele. Vine iedera lui Acoperind crucea Trupului nostru. Cît ai muri într-un cîntec Trece şi ziua, Asfinţeşte soarele. Doamne, Şi încă mi-e jilvă gura De laptele mamei. Sărim direct din prima Taină-a naşterii În ultima şi mai ascunsă. La mijloc nu se află decît Iluzia unui cîntec superb. Vom deveni o trestie Plină cu melci. Poate că Numai atunci Rosti-vom cuvîntul rîvnit. Să cînţi nemărginirii, Singurătăţii ei, Ce fericire ! ONLY THAN Comes one day The sleep Like the warm breath Of the beast Which sniffs our traces. Comes its ivy Covering the cross Of our body. As you would die in a song The day passes, The sun sets down. Lord, Yet my mouth is damp With my mother's milk. We jump directly from the first Mystery of the birth In the last, most hidden. In the middle isn't but The illusion of a beautiful song. We will become a reed Filled with snails.Maybe Only then We will pronunce the longing word. To sing for the infinity, For its loneliness, What a happiness !
DRAGOSTE-COLIVIE Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste, numai tu, mereu, în faţa mea, dragoste, soarele mi l-ai luat, luna n-o mai văd, nimeni numi mai trece prin luminile ochilor, dragoste, crescînd tu mereu din tine însăţi, din zările mele pierdute, închise, numai tu, oblon, dragoste, mereu în faţa mea, în drumul meu, numai tu, început şi sfîrşit, întuneric - nici punte, nici fereastră, numai tu, înlemnită stăpînă, zid, dragoste. Înconjurat din toate părţile, împresurat de tine, dragoste, pînă unde bat cu privirea, numai tu eşti, ghemuită asupră-ţi, dragoste, întruna te cercetezi cu lupa, scormonind prin tine cu unghii lungi, prin uscate încăperi foşnitoare, în care nu mai locuieşte nimeni de mult, în afară de propria-ţi umbră, dragoste, umbră rece, floare presată, dragoste. O, mica ta dragoste, dragoste, cu aripi de lemn, ţepene, scurte, lustruite podoabe zadarnice, neînvăţate să zboare, neînvăţate să mîngîie, dragoste, pe care mereu mi le zbaţi, cu nebunească zarvă, nestrăveziu, în faţa ochilor, dragoste, pleoapă de fier, dragoste nimicitoare de dragoste. Te-ai aşezat în faţa mea, dragoste, şi nu mai înfrunzesc, şi mă iubeşti cu dinţii strînşi, dragoste, şi mă săruţi cu ochii deschişi, cu ochii în patru, dragoste, şi cu tine mi-e greu, şi fără tine nu pot, dragoste, dragoste oarbă, dragoste înec... Şi mai dă-te un pic la o parte din faţa ochilor, om frumos, nepriceputule, ca să te pot vedea şi văzîndu-te, să te iubesc din nou întîia oară, dragoste... LOVE-CAGE You have set in front of me, love, only you, always, in front of me, love, you have taken my sun, I can not see the moon anymore, nobody pass in the lights of my eyes, love, continuously growing from yourself, from my lost horizon, closed, only you, shutter, love, always in front of me, in my way, only you, beginning and end, darkness - no bridge, no window, only you, dumbfounded mistress, wall, love. Surrounded all over , besieged by you, love, as far as I can see, only you are, rolled around yourself, love, constantly you examine yourself with the magnifying glass, rummaging you with long nails, across dry rustling rooms, where nobody lives anymore from a long time, except your shadow, love, cold shadow, pressed flower, love. Oh, your little love, love, with stiff, short wings of wood, glazed vain decorations, unused to fly, unused to caress, love, which always struggle, with foolish noise, unclearly, before my eyes, love, iron eyelid, love destroyer of love. You have set in front of me, love, and I can not leaf out anymore, and you love me with clenched teeth, love, and you kiss me with open eyes , with heedful eyes, love, with you I feel hard, and without you I can not resist, love, blind love, love drowning. Step aside my eyes a little, beautiful man, silly man, to see you and seeing you to love you again for the first time, love...
COPIL FIIND AM VRUT SĂ FIU AER Copil fiind am vrut să fiu aer. Aer pur, străveziu, pălmuit de vînt. Spălat de ploi. Sărutat de curcubeu. Aer strălucitor, înmiresmat de respiraţia apelor. Trecînd prin plămînii pomilor. Jucăuş şi nepăsător cu moartea care nu mă poate atinge. Să fiu, am vrut, nevăzutul a-toate-văzător dintre cer şi pămînt, aer liber, nestăvilit de porunca nimănui. Limpede stea plutind cu toată nemărginirea împrejur. Aflat în plutire şi nefrică de nimeni, nici dentuneric, nici de lumină. Să fiu cînd lumină cînd apă, cînd umbra înecată în apă. Uşor ca privirea, cutreierat de toate privirile şi cutreierînd în desfătare dintrun capăt în altul pămîntul. Să fiu nefiind tuturor fiindu-le. WHEN I WAS A CHILD I WANTED TO BE AIR When I was a child I wanted to be air. Pure air, clear, slapped by the wind. Washed by the rains. Kissed by the rainbow. Bright aer, scented by the breathing of the waters. Passing through the lungs of the trees. Playful and careless of the death that can not reach me. To be, I wanted, the unseen seeing everything between the sky and earth, free air, unconfined by nobody's order. Clear star soaring with all the boundlessness around. Soaring and being afraid of nothing, neither of darkness, nor of light. To be sometimes light sometimes water, sometimes the shadow drowned in the water. Light like the sight, scoured by all the eyes and delightfully scouring the earth from end to end. To be not being to everybody being.
LUP DE MARE Pe sub privirile mele alunecă mările lumii Cu douăzeci de noduri pe oră, fără sfîrşit. Sub razele soarelui, în lumina lunii Necontenit alunecă, pantere verzi, iar eu Uitînd de ţărm şi palidele-i faruri Netemător pătrund în gura lor enormă Iubind bezmetica mînie a oceanului... Pînă ce simt pe umerii-mi albiţi de sare, Universul, ca o labă prietenoasă de tigru. SEA WOLF Under my eyes the seas of the world are sliding With twenty bands an hour, endlessly. Under the sun beams, in the light of the moon Continuously slide, green panthers, but I Forgetting of the shore and its pale beacons Fearless get into their huge mouth Loving the mad rage of the ocean... Till I feel on my solt-whitened shoulders, The universe, like a friendly pad of a tiger.
FOCUL Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul lovind două pietre. Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om s-a lovit de prima întrebare, cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă, să-şi lumineze mîinile şi teama de el. Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii, cînd vulturii coboară în noi şi ne temem. THE FIRE The story that the humans discovered the fire knocking two stones isn't true. The fire appeared in a different way, when the loneliness of the first human has knocked against the first question, when a human thought to change his wounds into hope, to light his hands and the fear of himself. Maybe the fire wasn't but a means of fighting against the ashes, when the eagles come down within us and we are afraid.
Să nu găsesc în mine nici un strigăt care străbate dincolo la tine, să fie piatra piatră şi tăcerea o mare nemişcată de suspine, să fie-adevărat că veşnicia s-a şi statornicit între noi doi iar deznadejdea-şi rupe melodia ca vîntul fugărit prin pomii goi, că nu se afla drumuri înapoi ?
LAMENTATION
To find in me no calling to reach you over there, to be the stone a stone and silence a still sea of sighs, to be true that the eternity has just settled between us and the despair breaks its melody like the wind among the naked trees, not to be a way back, not to be ?
A SCRIE CA ÎNGERII Cel care zice " Naşteţi, muriţi, aventura lumii e scrisă ! " nu este oare jignit de măruntul orgoliu al penei ce-o ţin între degete ? Fluviu mă vrea curgînd, - promisiune a mării ! floare - dar nu şi rod ! - hărăzită a fi un văratic anunţ în argilă al florilor veşnice. Eu, însă, vai ! confisc şi secunda şi locul, ard liturghii şi sorb din izvoare ce n-au învoire să dea frumuseţii decît aparenţele ; haosul pur, sfînta materie-a Domnului, naşte sub mîna mea ; copiez pipăind - cu dospite vocale - intacta rostire de sunete ; parcă un alter ego al celui ce singur judecă mi-ar fi dat, ca osîndă aici, plăsmuirea : gelos - ar fi rupt un sigiliu al Facerii. Ce-a mai rămas, din sufletul meu, pentru marea zi a mîniei, nedevorat ? Ronţăit e, ca orzul de cai, de flămînda lăcustă a paginei. Mult am rîvnit, dar numai puţin reuşit-am. Dacă mi-ar pune scrumul respins pe cîntar, mîntuit aş fi - chiar în eşecul de-a scrie ca îngerii... TO WRITE LIKE ANGELS That who sayes " Take birth, die, the adventure of the world is written ! " isn't offended by the small pride of the pen which I keep between my fingers ? He wants me a river flowing - a promise of the sea ! a flower - but not a fruit ! -destined to be in the clay a summer annoucement of the everlasting flowers. I,nevertheless, alas ! seize the second and the place burn masses and sip from the fountains that have not the permision to give to the beauty but the appearances ; the pure chaos, the sacred matter of God, takes birth under my hand ; I copy fingering - with leavened vocals - the intact rolling of the sounds ; as an alter ego of one who only judges would have given to me, as a condamn here, the creation : jalous - would have broken a seal of Genesis. What's left of my soul, for the great day of wrath, undevoured ? Crunched is , as the barely by the horses, by the hungry grasshoper of the page. Much I strove, but I have managed only a little. If he would put my rejected ashes on the scales, I should be saved - even in failure of writing like angels...
