Sari la conținut

Kippah

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la acoperământul evreiesc modern pentru cap. Pentru acoperământul pentru cap și reprezentarea sa iconografică în Europa medievală, vedeți Pălărie evreiască.
Kippot srugot – calote croșetate de vânzare în Ierusalim

O kippá (/kɪˈpɑː/ kih-PAH; kippa,[1] kipa {lang-he-n|כִּיפָּה}}, plural: כִּיפּוֹת‎ kippot; idiș קאפל koppel sau יאַרמולקע) sau yarmulke (/ˈjɑrməlkə/, pronunțieⓘ /ˈjɑːməkə/), cunoscută și sub denumirea de „calotă iudaică”, este o piesă de coifură sau o calotă fără margini, de obicei confecționată din material textil, purtată în mod tradițional de bărbații evrei credincioși, și, uneori, de femei aparținând curentelor iudaice reformiste, pentru a îndeplini obiceiul religios potrivit căruia capul trebuie să fie acoperit. Este cel mai răspândit tip de acoperământ pentru cap purtat de bărbații din comunitățile evreiești în timpul rugăciunii și de majoritatea bărbaților evrei ortodocși și în alte împrejurări. În rândurile evreilor neortodocși, foarte puțini o poartă aproape permanent, majoritatea numai în timpul rugăciunii, la sinagogă sau cu ocazia altor ceremonii, iar alții o poartă rar sau nu o poartă deloc.

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Termenul kippah (ebraică: כיפה) este, în ebraică, și cuvântul care desemnează „cupolă”.

Termenul idiș yarmlke (יאַרמלקע) ar putea proveni din polonezul jarmułka sau din ucraineanul yarmulka și, în cele din urmă, posibil din latinescul medieval almutia („glugă” sau „capișon”).[2][3] Cuvântul este adesea asociat cu expresia ebraică ירא מלכא (yire malka), formată din cuvântul aramaic pentru „rege” și rădăcina ebraică ירא, cu sensul de „frică de Dumnezeu”.[4]

Un alt termen idiș pentru acest acoperământ este keppel sau koppel.[5]

Prescripții religioase și istorie

[modificare | modificare sursă]

În Biblia ebraică se spune foarte puțin despre acoperirea capului, cu excepția preoților (cohanim), care erau obligați să poarte un fel de turban sau un alt acoperământ pentru cap în timpul serviciului de la Templu.[6] Cel mai probabil, israeliții purtau un acoperământ asemănător celui folosit de beduini. Ulterior, ar fi adoptat probabil un acoperământ asemănător turbanului purtat de felahi, în care o bucată de pânză era înfășurată în jurul unei bonete așezate pe cap, după cum sugerează Ezechiel 16:10.[7] În generațiile ulterioare, evreii yemeniți numeau învelișul purtat în jurul bonetei מַצַר (matzar).[8]

În secolele următoare, Talmudul consemnează că numai persoanele deosebit de zeloase își acopereau în mod regulat capul, ca semn de respect față de Dumnezeu.[9][10] De exemplu, rabinul Huna ben Joshua nu mergea niciodată patru coți (aproximativ 2 m) cu capul descoperit, afirmând: „Pentru că Prezența Divină se află întotdeauna deasupra capului meu”.[11] Un asemenea comportament era însă excepțional, iar arta evreiască din perioada elenistică îi reprezintă în mare parte pe bărbați cu capul descoperit. Într-un pasaj, Talmudul prescrie o binecuvântare care trebuie rostită dimineața la „întinderea unui șal peste cap”;[12] această practică pare să fi fost specifică învățaților Torei sau bărbaților căsătoriți.[13] Obiceiul ar putea fi legat de pileusul roman, purtat în principal de oamenii de rând și de sclavii eliberați;[14] prin acoperirea capului, omul ar simboliza faptul că este slujitorul lui Dumnezeu.

Autoritățile halahice ulterioare au avut opinii diferite cu privire la caracterul obligatoriu al acoperirii permanente a capului.[15] Potrivit unor autorități, obiceiul a dobândit între timp forță de lege. Shulchan Arukh stabilește că bărbații evrei trebuie să-și acopere capul și să nu meargă mai mult de patru coți cu capul descoperit.[16] Acoperirea capului este descrisă drept o formă de „cinstire a lui Dumnezeu”.[17] Potrivit Mishnah Berurah, aharonim au stabilit obligația de a purta un acoperământ pentru cap chiar și la deplasarea pe o distanță mai mică de patru coți,[18] precum și atunci când persoana stă, atât în interior, cât și în exterior.[19] Kitzur Shulchan Aruch stabilește că până și băieții trebuie să-și acopere capul, întrucât și ei trebuie învățați să se teamă de Dumnezeu.[20] În comunitățile ortodoxe, băieții sunt încurajați să poarte o kippah de la o vârstă fragedă pentru a-și forma acest obicei.[21]

Autoritatea rabinică din secolul al XVII-lea David HaLevi Segal susținea că, întrucât neevreii europeni obișnuiau să umble cu capul descoperit, iar preoții lor oficiau diverse ceremonii cu capul gol, acest comportament constituia o practică specific neevreiască. El concluziona astfel că evreilor le era interzis să procedeze în același mod și că trebuiau să-și acopere capul.[15] Într-un răspuns mai recent, rabinul Ovadya Yosef a stabilit că acoperământul pentru cap trebuie purtat și pentru a arăta apartenența la comunitatea evreilor practicanți.[22]

Alte opinii au fost mai permisive. Potrivit lui Maimonide, legea evreiască impune unui bărbat să-și acopere capul în timpul rugăciunii, ceea ce implică faptul că acest lucru nu era obligatoriu în alte împrejurări.[23] Isaac ben Moses din Viena, din secolul al XIII-lea, scria că „rabinii noștri din Franța” obișnuiau să rostească binecuvântări cu capul descoperit, deși el critica această practică.[24] Alte autorități halahice, precum Chaim Yosef David Azulai, considerau că purtarea unui acoperământ pentru cap nu este obligatorie, ci reprezintă o midat hasidut, adică o „manifestare a pietății”, lăudabilă, dar neobligatorie.[15] Din acest motiv, Gaonul din Vilna a stabilit chiar că o binecuvântare (berakhah) poate fi rostită cu capul descoperit.[25]

În secolul al XXI-lea au existat încercări de a suprima sursele mai vechi care consemnau asemenea interpretări permisive, inclusiv prin eliminarea unor response permisive din ediții noi ale unor cărți.[26] Materialele promoționale folosite de universitatea ortodoxă Yeshiva University din New York îi reprezentau încă în 1954 pe unii membri ai conducerii cu capul descoperit.[27]

În comunitățile neortodoxe, sunt unele femei care poartă de asemenea kippot, iar obiceiurile diferă în privința momentelor în care se poartă o kippah: în timpul mesei, al rugăciunii, al studiului textelor evreiești sau la intrarea într-un spațiu sacru, precum o sinagogă ori un cimitir. Inițial Mișcarea iudaică reformată s-a opus în mod tradițional purtării kippot, însă atitudinile au început să se schimbe după cel de-al Doilea Război Mondial, pe măsură ce diferite mișcări sociale au încurajat afirmarea identității și moștenirii culturale evreiești.[28] Până în anii 1970, mișcarea a revenit la numeroase practici tradiționale.[29] În secolul al XXI-lea, purtarea unei kippah în timpul studiului Torei sau al rugăciunii a devenit o opțiune obișnuită și acceptată atât pentru bărbații, cât și pentru femeile din iudaismul reformat.[30]

Kippah verde găsită într-o locuință evreiască din Oświęcim, Polonia, aflată în colecția Centrului Evreiesc Auschwitz din Oświęcim.

Potrivit rabinului Isaac Klein, din secolul al XX-lea, un bărbat aparținând iudaismului conservativ trebuie să-și acopere capul în sinagogă, în timpul rugăciunii sau al studiului textelor sacre, în timpul unui ritual și la masă.[31] La mijlocul secolului al XIX-lea, primii evrei reformați, conduși de Isaac Mayer Wise, au respins complet kippah după un incident în cursul căruia kippah lui Wise i-a fost dată jos de pe cap.[32] În prezent, aproape toate sinagogile conservative le cer bărbaților să poarte un acoperământ pentru cap, de obicei o kippah, în timp ce în sinagogile reformate nu există o asemenea obligație.[33] Totuși, kippot pot fi puse la dispoziția celor care doresc să le poarte.

Tipuri și variații

[modificare | modificare sursă]
Un seder de Pesah, cu doi băieți purtând kippot.
Femeie purtând o kippah în timp ce studiază Tora.

În Evul Mediu, acoperământul distinctiv al evreilor din Europa era pălăria evreiască, o pălărie propriu-zisă, cu bor și cu vârf sau tijă centrală. Purtată inițial voluntar de evrei pentru a se diferenția, ea a devenit ulterior obligatorie în anumite regiuni, fiind impusă de autoritățile creștine ca măsură discriminatorie. La începutul secolului al XIX-lea, în Statele Unite, rabinii purtau adesea o bonetă de savant, o bonetă mare din material textil, asemănătoare unei berete, sau o bonetă chinezească. Alți evrei ai epocii purtau kippot negre, de formă cilindrică.

Culoarea și materialul unei kippah pot indica adesea apartenența la o anumită mișcare religioasă, îndeosebi în Israel. Kippot tricotate sau croșetate, cunoscute sub denumirea de kippot serugot, sunt purtate, de obicei, de adepții sionismului religios și ai iudaismului ortodox modern.[34] Aceștia poartă și kippot din piele, inclusiv întoarsă. Kippot tricotate au început să fie realizate la sfârșitul anilor 1940 și au devenit populare după ce au fost purtate de rabinul Moshe-Zvi Neria.[35] Membrii majorității grupărilor haredi poartă kippot din catifea sau stofă neagră.

Mai recent, kippot de anumite culori sunt uneori purtate pentru a indica o afiliere politică sau comunitară, de exemplu, apartenența la comunitatea LGBT ori culorile unor echipe sportive, în special de fotbal. În Statele Unite au devenit populare kippot pentru copii decorate cu personaje de desene animate sau cu teme precum Războiul stelelor. Ca reacție la această tendință, unele școli evreiești au interzis kippot decorate cu personaje considerate incompatibile cu valorile evreiești tradiționale.[36] Pe interiorul unor kippot sunt inscripționate texte comemorative pentru evenimente precum o bar/bat mițva sau o nuntă. Sunt produse și purtate și kippot pentru femei.[37][38][39] Unele sunt realizate din sârmă cu mărgele, pentru a avea un aspect mai feminin.[40] O kippah specială pentru sugari are câte un șnur pe fiecare parte pentru fixare și este folosită adesea în timpul ceremoniei de brit milah.[41]

Imagine Tip Mișcare sau grup
Croșetată Sionism religios, iudaism ortodox modern, iudaism conservator, iudaism reformat
Piele întoarsă Iudaism ortodox modern,[38] iudaism conservator,[42] iudaism reformat[42]
Terilenă Yeshivish, hasidici, haredi, Lubavitch; populară printre rabinii care predau în ieșive și seminare
Catifea neagră Yeshivish, hasidici și haredi[43]
Satin Iudaism conservator și reformat; în Israel, și în rândurile hilonim și ale masortim cu ocazia principalelor sărbători și tradiții evreiești
Croșetată, albă Numeroși locuitori ai Ierusalimului poartă o kippah albă, croșetată, care acoperă întregul cap și care poate avea în partea superioară un pompon sau un ciucure. Membrii grupării Na Nach a hasidismului Breslov, adepți ai rabinului Yisroel Ber Odesser, o poartă cu formula Na Nach Nachma Nachman Meuman croșetată sau brodată pe ea.[44]
Buhariană Populară printre copii[37][45] și purtată și de unii evrei sefarzi, precum și de evrei liberali și reformați.[46]
Yemenită De obicei, din catifea neagră și rigidă, cu o bandă brodată de 1–2 cm de-a lungul marginii, decorată cu motive geometrice, florale sau paisley multicolore.

Aspecte juridice civile

[modificare | modificare sursă]
Kippah improvizată dintr-o bucată de uniformă militară.

În cauza Goldman v. Weinberger, 475 U.S. 503 (1986), Curtea Supremă a Statelor Unite a decis, cu cinci voturi la patru, că militarii aflați în serviciu activ trebuiau să-și scoată kippah în interiorul clădirilor, invocând regulamentul uniformelor, potrivit căruia numai polițiștii militari înarmați de serviciu își puteau păstra capul acoperit în interior.[47]

Congresul Statelor Unite a adoptat ulterior Amendamentul privind îmbrăcămintea religioasă, după ce relatarea despre „kippah de camuflaj” a capelanului evreu al Marinei Arnold Resnicoff, din timpul atentatului asupra cazărmilor din Beirut din 1983, a fost citită în Congressional Record.[48] Capelanul catolic George Pucciarelli a rupt o bucată din uniforma sa de pușcaș marin pentru a înlocui kippah lui Resnicoff, care fusese îmbibată cu sânge după ce fusese folosită pentru a șterge fețele militarilor răniți în atentat.[49] Amendamentul a fost ulterior încorporat în regulamentele Departamentului Apărării al Statelor Unite privind „Accommodation of Religious Practices Within the Military Services”.[50]

Povestea „kippah de camuflaj” a fost relatată în numeroase împrejurări,[51] inclusiv într-un discurs principal susținut de președintele Ronald Reagan la convenția anuală Baptist Fundamentalism din 1984[52] și, ulterior, în timpul unei întâlniri la Casa Albă între Reagan și reprezentanții American Friends of Lubavitch.[53] După ce a relatat episodul de la Beirut, Reagan i-a întrebat despre semnificația religioasă a kippah.[53] Rabinul Abraham Shemtov, conducătorul grupului, i-a răspuns: „Domnule președinte, pentru noi, kippah este un semn al venerației”. Rabinul Feller a continuat: „Așezăm kippah în punctul cel mai înalt al ființei noastre — pe cap, vasul intelectului nostru — pentru a ne spune nouă înșine și lumii că există ceva mai presus de intelectul omului: Înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu”.[53]

Adoptarea Amendamentului privind îmbrăcămintea religioasă și a regulamentelor ulterioare ale Departamentului Apărării a fost urmată în 1997 de adoptarea Religious Freedom Restoration Act (RFRA). Curtea Supremă a stabilit însă, în cauza City of Boerne v. Flores din 1997, că aplicarea RFRA asupra statelor depășea competențele Congresului. Legea este constituțională în ceea ce privește guvernul federal, după cum s-a stabilit în Gonzales v. O Centro Espirita Beneficente Uniao do Vegetal.[54]

Religious Land Use and Institutionalized Persons Act din 2000 (RLUIPA), 114 Stat. 804, 42 U.S.C. §2000cc-1(a)(1)–(2), declarată constituțională în Cutter v. Wilkinson, 544 U.S. 709 (2005), impune, prin implicație, ca deținuților evrei ortodocși să li se asigure în mod rezonabil posibilitatea de a purta kippot.[55]

În martie 2004, guvernul francez a interzis purtarea kippot, a hijaburilor și a crucilor creștine de mari dimensiuni în școlile publice primare și secundare din Franța.[56]

În iunie 2019, guvernul provinciei Quebec, Canada, a adoptat An Act respecting the laicity of the State, care interzice purtarea „simbolurilor religioase” de către anumite categorii de angajați ai statului, printre care profesori, polițiști, judecători, procurori și membri ai unor comisii publice.[57]

Purtarea de către neevrei

[modificare | modificare sursă]
Președintele american Bill Clinton purtând o kippah în timpul unei vizite la mormântul lui Ițhak Rabin de pe Muntele Herzl.

Deși nu este obligatorie, purtarea unei kippah de către un neevreu într-o sinagogă este considerată un semn de respect.[58] Kippot sunt adesea puse la dispoziția invitaților la ceremonii de bar sau bat mițva.[59] Ele sunt oferite frecvent și la ceremonii de doliu și în cimitirele evreiești. Potrivit Committee on Jewish Law and Standards al iudaismului conservator, nu există niciun motiv halahic pentru a obliga un neevreu să-și acopere capul, însă se recomandă ca neevreilor să li se ceară să poarte o kippah acolo unde se desfășoară un ritual sau un serviciu religios, atât din respect pentru comunitatea evreiască, cât și ca gest de includere a oaspetelui neevreu.[60]

Kippot au fost adoptate ca simbol de unii dintre participanții afro-americani neevrei la marșurile de la Selma la Montgomery din 1965,[61] printre care s-a remarcat James Bevel.[62]

Pastorul metodist maghiar Gábor Iványi poartă o kippah în timpul întâlnirilor de studiu biblic pe care le conduce.[63]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ „kippa” la DEX online
  2. ↑ Etymonline.com.
  3. ↑ David L. Gold, „The Etymology of the English Noun yarmlke 'Jewish skullcap' and the Obsolescent Hebrew Noun yarmulka 'idem' (With An Addendum on Judezmo Words for 'Jewish Skullcap')”, în Jewish Language Review, nr. 7, 1987, pp. 180–199; Gunther Plaut, „The Origin of the Word 'Yarmulke'”, în Hebrew Union College Annual, nr. 26, 1955, pp. 567–570.
  4. ↑ Gwynne, Paul (). World Religions in Practice: A Comparative Introduction (ed. 2). John Wiley & Sons. ISBN 9781118972274.
  5. ↑ „Koppel – Jewish English Lexicon”. Arhivat din original la . Accesat în .
  6. ↑ Biblia, Exodul 28:39–40.
  7. ↑ „Head-dress”. Jewish Encyclopedia.
  8. ↑ „Clothing of the Yemenite Jews”. Arhivat din original la .
  9. ↑ Maman, Eliyahu. „הכיפה - למה ומדוע”.
  10. ↑ Shabbat 156b.
  11. ↑ Kiddushin 31a.
  12. ↑ Berakhot 60b.
  13. ↑ Kiddushin 29b.
  14. ↑ Cobb, Thomas Read Rootes (). An inquiry into the law of Negro slavery in the United States of America. To which is prefixed, an historical sketch of slavery. Philadelphia: T. & J. W. Johnson & Co. p. lxxix.
  15. 1 2 3 „Wearing a Kippa”. Daily Halacha. Rabbi Eli Mansour. Accesat în .
  16. ↑ Shulchan Arukh, Orach Chaim 2:6.
  17. ↑ Shaar HaTzion, Orach Chaim 2:6.
  18. ↑ Be'er Heitev, Orach Chaim 2:6, nota 4, care îi citează pe Joel Sirkis, David HaLevi Segal și Avraham Gombiner.
  19. ↑ Mishnah Berurah 2:6, notele 9–10.
  20. ↑ Kitzur Shulchan Aruch 3:6.
  21. ↑ Be'er Heitev, Orach Chaim 2:6, nota 5.
  22. ↑ Yosef, Ovadia. Responsa Yechavei Da'ath.
  23. ↑ Mishneh Torah, Hilkhot Tefilah 5:5.
  24. ↑ Or Zarua 2:43.
  25. ↑ Biur HaGra, Orach Chaim 8:2.
  26. ↑ „Yarmulke: A historic cover up?” (PDF). Flatbush Journal of Jewish Law.
  27. ↑ Lubrich, Naomi. „Naomi Lubrich on Historical Fashion Prints”. Jewish Museum of Switzerland. Accesat în .
  28. ↑ Goldman, Ari L. (). „Reform Jews Are Returning to Ritual”. The New York Times. Accesat în .
  29. ↑ Freelander, Daniel H. „Birth of a Synagogue Movement: Reform Worship Through the Years”. ReformJudaism.org.
  30. ↑ Biema, David Van (). „Back to the Yarmulke..”. Time. Accesat în .
  31. ↑ Isaac Klein, A Guide to Jewish Religious Practice, New York, Jewish Theological Seminary of America, 1979.
  32. ↑ Rabbi Harold Scharfman, The First Rabbi, Pangloss Press, 1988.
  33. ↑ Lauterbach, Jacob (). „Worshiping with Covered Heads”. CCAR Responsa: American Reform Responsa. XXXVIII: 589–603.
  34. ↑ Jonathan Boyarin, Thinking in Jewish, University of Chicago Press, 1996, p. 51. ISBN: 0-226-06927-3.
  35. ↑ The First Knitted Kippah.
  36. ↑ „Lifestyle; The Yarmulke Is Now a Fashion Item”, The New York Times, 23 septembrie 1990.
  37. 1 2 Elliman, Wendy (). „A guide to Jewish head-coverings: Kippot no longer only come in one style, but a medley of colors, shapes and designs”. Jewish Independent. Arhivat din original la .
  38. 1 2 Living Jewish – Jewish Attire!, Mazor Guide, arhivat la 25 aprilie 2023.
  39. ↑ „California firm offers kippot for women”, The Jerusalem Post, 10 iulie 2005.
  40. ↑ „Ask the Expert: Can Women Wear Kippot?”, My Jewish Learning.
  41. ↑ „From baby kippah to Tylenol, Bris Kit has everything but the implement”, J. The Jewish News of Northern California, 18 iunie 2004.
  42. 1 2 „Kippah”. My Jewish Learning. . Accesat în .
  43. ↑ Yigal Grayeff, „Barring violence”, The Jerusalem Post, 9 februarie 2006.
  44. ↑ „On New Year, thousands flock to Rabbi Nachman's grave in Ukraine”, Haaretz.
  45. ↑ „Hats Off To Fashion: Yarmulkes go beyond basic black”, Traverse City Record-Eagle, Associated Press, 13 aprilie 2008.
  46. ↑ Angela Himsel, „Kippah Couture”, The Forward, 29 septembrie 2006.
  47. ↑ „Goldman v. Weinberger”. Oyez. IIT Chicago-Kent College of Law.
  48. ↑ Congressional Record, Congresul al 100-lea, 11 mai 1987.
  49. ↑ „Solarz Passes Religious Apparel Amendment”, The Jewish Press, 22 mai 1987.
  50. ↑ „Accommodation of Religious Practices Within the Military Services”, Department of Defense Instruction.
  51. ↑ Larry Bonko, „Rabbi's Camouflage Yarmulke Woven With Tragedy, Heroism”, Norfolk Ledger-Star, 13 ianuarie 1984.
  52. ↑ „Remarks at the Baptist Fundamentalism Annual Convention”. The American Presidency Project. . Arhivat din original la . Accesat în .
  53. 1 2 3 „Rabbis Explain 'Top to Top'”, Wellsprings, vol. 2, nr. 7, august–septembrie 1986.
  54. ↑ „Gonzales v. O Centro Espirita Beneficente Uniao do Vegetal”.
  55. ↑ Benning v. Georgia, 391 F.3d 1299.
  56. ↑ „French Senate backs headscarf ban”, BBC News, 3 martie 2004.
  57. ↑ „Quebec government adopts controversial religious symbols bill”. CBC News. . Accesat în .
  58. ↑ Artson, Bradley Shavit (). Jewish Answers to Real-Life Questions. Torah Aura Productions. p. 23. ISBN 9781881283294.
  59. ↑ Stewart, Marjabelle Young (). The New Etiquette. Macmillan. p. 21.
  60. ↑ Stein, Jay M. (). „Non Jews and Kippah in the Synagogue” (PDF). Committee on Jewish Law and Standards.
  61. ↑ „Negro Marchers from Selma Wear 'Yarmulkes' in Deference to Rabbis”. Jewish Telegraphic Agency. Accesat în .
  62. ↑ Lucks, Daniel S. (). Selma to Saigon: The Civil Rights Movement and the Vietnam War. University Press of Kentucky. p. 187. ISBN 9780813145099.
  63. ↑ Biosca Azcoiti, Javier (). „El predicador cristiano más peligroso de Hungría: ¿de la cárcel a la presidencia?”. elDiario.es. Accesat în .

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
  • Pălărie evreiască, purtată de evrei în Evul Mediu
  • Taqiyah, acoperământ asemănător purtat în mod tradițional de bărbații musulmani
  • Kufi, bonetă asemănătoare purtată de bărbați musulmani și africani
  • Zucchetto, bonetă asemănătoare purtată de clericii catolici

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Kippah&oldid=18066570