Marc Bernard
| Marc Bernard | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Léonard Marc Bernard  |
| Născut | [1][2][3][4] Nîmes, Franța[5] |
| Decedat | (83 de ani)[1][2][3][4] Nîmes, Franța[5] |
| Înmormântat | Cimitirul Bagneux din Paris[*] |
| Căsătorit cu | Else Bernard[*] (–) |
| Copii | Annie Teulière[*] |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | scriitor jurnalist |
| Limbi vorbite | franceză[1][6] |
| Partid politic | Partidul Comunist Francez |
| Mișcare/curent literar | literatură proletară[*] |
| Opere semnificative | Pareils à des enfants[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt (, pentru Pareils à des enfants[*]) prix Interallié[*] (, pentru Anny[*])[7] grand prix Poncetton[*] ()[8] |
Modifică date / text  | |
Léonard Marc Bernard (n. , Nîmes, Franța – d. , Nîmes, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1942 pentru romanul Pareils à des enfants.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Origini familale
[modificare | modificare sursă]Născut într-o familie săracă, fiul lui Jean Baptiste Bernard, supus spaniol din Sóller (Insulele Baleare), și al Mariei Louise Joyeuse, ajuns orfan de la o vârstă fragedă, Marc Bernard a devenit measger la vârsta de doisprezece ani, apoi muncitor. Și-a satisfăcut serviciul militar în Silezia Superioară din 1920 până în 1922, înainte de a deveni muncitor feroviar în 1924. A intrat apoi în Partidul Comunist Francez și în sindicatul Confederația Generală a Muncii Unitare.
Cariera literară
[modificare | modificare sursă]L-a cunoscut pe Jean Paulhan în 1928. În 1929, datorită lui, a publicat Zig-zag, un roman de inspirație suprarealistă, care a fost remarcat de Henri Barbusse și Philippe Soupault. În anii 1930 a scris în Monde - un ziar pro-comunist - drept critic. Fervent apărător al literaturii proletare, a contribuit la fondarea în 1932 a „grupului de scriitori proletari”. În 1938, s-a întâlnit cu Else Reichmann la Luvru, o evreică austriacă ce a fugit din Austria din cauza Anschluss-ului, căsătorindu-se cu aceasta în 1940 la Nîmes. După moartea sa, în 1969, i-a dedicat acesteia o trilogie: La Mort de la bien-aimée (Moartea iubitei), Au-delà de l’absence (Dincolo de absență), Tout est bien ainsi (Totul e bine așa cum este). [9]
Marc Bernard a colaborat în mod regulat la radio, la Le Figaro sau la Les Nouvelles Littéraires. A lăsat aproximativ cincisprezece povești și piese de teatru (Vocile, 1945, Le carafon, 1961), în principal editurii Gallimard.
Marc Bernard este înmormântat în cimitirul parizian din Bagneux (divizia 98).[10]
Opera
[modificare | modificare sursă]
- Romane și jurnale
- Zig-zag, Gallimard, 1929
- Au secours !, Gallimard, 1931
- Anny, Gallimard, 1934
- Les Éxilés, Gallimard, 1939
- Pareils à des enfants, Gallimard, 1942
- Croquis en marge, Éditions de la Tour Magne, 1943
- Insomnie, cu xilografii realizate de Georges Tautel, Éditions de l’Épervier, 1943
- Oradour-sur-Glane, le village exterminé, Le Front national de lutte, 1944
- La Bonne Humeur, Gallimard, 1946
- La Cendre, Gallimard, 1949
- Une journée toute simple, Gallimard, 1950
- Salut, camarades, Gallimard, 1955
- Mayorquinas, Denoël, 1970
- La Mort de la bien-aimée, Gallimard, 1972
- Au-delà de l’absence, Gallimard, 1976
- Les Marionnettes, Gallimard, 1977
- Tout est bien ainsi, Gallimard, 1979
- Au fil des jours, Gallimard, 1984
- Nuvele
- Rencontres, Gallimard, 1936
- Vert-et-Argent, Gallimard, 1945
- Vacances (recueil), Grasset, 1953
- Eseuri
- Les journées ouvrières des 9 et 12 février, Grasset, 1934
- La Conquête de la Méditerranée, Gallimard, 1939
- Zola par lui-même, Collections Microcosme « Écrivains de toujours », Éditions du Seuil, 1952
- Sarcellopolis[11], Flammarion, 1964. Réédition Finitude, 2010 (préface de Stéphane Bonnefoi) et 2019.
- À l’attaque !, Le Dilettante, 2004 (édition de Stéphane Bonnefoi)
- À hauteur d’homme, Finitude, Bordeaux, 2007, 135 p. ISBN: 978-2-912667-41-0 (édition de Stéphane Bonnefoi)
- Faire front. Les journées ouvrières des 9 et 12 février 1934. Préface de Laurent Lévy, La Fabrique, 2018.
- Teatru
- Les Voix, Gallimard, 1946
- Le Carafon, Gallimard, 1961
- Corespondență
- Marc Bernard & Jean Paulhan, Correspondance 1928-1968, Éditions Claire Paulhan, 2013 ISBN: 978-2912222442.
Biografie
- Stéphane Bonnefoi, Marc Bernard, la volupté de l'effacement, éditions du Murmure, 2016, ISBN: 978-2-37306-010-2
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Biblioteca Națională a Franței. „Marc Bernard” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 „Marc Bernard” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- 1 2 „Marc Bernard” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812.
- 1 2 „Marc Bernard”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
- 1 2 „Fichier des personnes décédées mirror”. Fichier des personnes décédées mirror[*]. Wikidata Q100324112. Accesat în .
- ↑ „Marc Bernard”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ https://www.babelio.com/prix/7/Interallie. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://web.archive.org/web/20160408211043/http://www.sgdl.org/culturel/les-prix-sgdl/archives-des-prix/861-grand-prix-poncetton-de-la-sgdl-pour-lensemble-de-luvre. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ Dicţionar de scriitori francezi. Polirom. . p. 203.
- ↑ „BAGNEUX (92) : cimetière parisien”. Accesat în 14 février 2020. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor). - ↑ Le tour de Sarcelles en 90 jours Arhivat în , la Wayback Machine. article d'Olivier Bailly paru dans Bibliobs
