Oxid de wolfram (IV)
Aspect
| Oxid de wolfram (IV) | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 12036-22-5 |
| PubChem CID | 82850 |
| Formulă chimică | O₂W[1] |
| Masă molară | 215,94076 u.a.m.[1] |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
| Modifică date / text | |
Dioxidul de wolfram este un compus chimic cu formula WO2. Cristalizează în sistemul monoclinic.[3] Are o structură similară cu rutilul, adică centrii WO6 în octaedrii distorsionați, care alternează cu legături de tip W-W scurte (248 pm).[3] Fiecare centru de wolfram are o configurație de tip d2, ceea ce conferă materialului o conductivitate electrică mare.
Obținere
[modificare | modificare sursă]Oxidul de wolfram (IV) poate fi preparat prin reducerea anhidridei wolframice (WO3) cu pudră de wolfram; reacția durează 40 de ore și are loc la o temperatură de 900 °C. Poate să apară un intermediar de reacție, anume o specie cu valențe mixte, parțial redusă: W18O49.[4]
- 2 WO3 + W → 3 WO2
Reducerea se poate face și cu curent de hidrogen, la aceeași temperatură.[4]
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 „Oxid de wolfram” (în engleză). PubChem. Wikidata Q278487. Accesat în .
- ↑ „tungsten dioxide” (în engleză). Wikidata Q116031405. Accesat în .
- 1 2 Wells, A. F. (1984), Structural Inorganic Chemistry (ed.5), Oxford: Clarendon Press, ISBN 0-19-855370-6
- 1 2 Nenițescu, Costin D. Chimie generală. București: Editura Didactică și Pedagogică. p. 994.